Drept Economic

TITLUL I. Elemente de teoria generala a dreptului

Precizari prealabile privitoare la obiectul disciplinei de drept economic

Sistemul dreptului este rezultatul unitatii tuturor ramurilor si institutiilor de drept. Dreptul ca sistem al tuturor normelor juridice are mai multe subdiviziuni numite „ramuri de drept”.

Ramura de drept este cea mai larga grupare de norme juridice. Ea reglementeaza relatiile sociale dintr-un anumit domeniu al vietii sociale, în baza unor metode specifice de reglementare si a unor principii comune (exemplu de ramuri de drept: dreptul civil, dreptul comercial, dreptul penal).

Institutia juridica reprezinta totalitatea normelor juridice organic legate, apartinând unei ramuri de drept, norme ce reglementeaza relatii sociale apropiate, înrudite. Sau altfel spus, ea reprezinta un fascicul, un grup de norme juridice ce reglementeaza un grup de relatii sociale apropiate, din cadrul unei anumite ramuri de drept. De exemplu: institutia casatoriei din dreptul familiei, institutia juridica a mostenirii din dreptul civil, institutia juridica a infractiunii în dreptul penal.

Între subdiviziunile (ramurile) dreptului nu exista una a dreptului economic. Exista însa numeroase ramuri de drept ce contin notiuni si reglementari economice. Unele ramuri de drept contin aproape exclusiv reglementari de natura economica, precum: dreptul comercial sau dreptul fiscal. Altele însa contin doar anumite aspecte de natura economica (de exemplu: 1) dreptul penal reglementeaza: o serie de infractiuni economice; conditiile raspunderii penale a administratorilor societatilor comerciale; sanctiunile penale incidente în caz de evaziune fiscala etc.; 2) dreptul civil contine reglementari comune tuturor ramurilor de drept privat precum: capacitate juridica a persoanelor fizice si juridice, contractele civile, conditiile generale de executare a obligatiilor, reglementarea dreptului de proprietate).

De aceea, în cadrul acestei discipline se vor analiza, mai întâi, unele elemente de teoria generala a dreptului, comune tuturor ramurilor de drept. Apoi se va face o analiza succinta a celor mai importante institutii juridice din diferite ramuri ale dreptului cu conotatii economice.

Cât priveste elementele de „teoria generala a dreptului”, trebuie subliniat faptul ca, în literatura de specialitate, aceasta este o disciplina de sine statatoare, cunoscuta si sub denumirea de „fundamentele dreptului”, „introducere în drept” sau „enciclopedie juridica” si care are ca principala preocupare efectuarea unui studiu preliminar de orientare, a unei sinteze a întregii stiinte a dreptului.

Prin urmare, studiul disciplinei de drept economic presupune efectuarea unei sinteze a celor mai importante notiuni de drept, în general, si apoi a celor cu implicatii economice, în special.

CAPITOLUL I

NOTIUNEA DE DREPT

1. Conceptul de drept

Cuvântul „drept” din punct de vedere etimologic deriva din latinescul „directus” luat în sens metaforic si evoca sensul de rectiliniu, directie, linie dreapta. În limba latina însa cuvântul care corespundea substantivului „drept” era „jus” (drept, dreptate, legi). Cu semnificatie de dreptate, lege, cuvântul este întâlnit si în alte limbi: „droit” la francezi, „diritto” la italieni, „right” la englezi, „recht” la germani.

În limba româna, cuvântul „drept” este folosit mai multe acceptiuni.

În limbajul moral, filosofic, dreptul este conceput în sensul de dreptate, echitate, corectitudine. În aceasta acceptiune, prin „drept” se întelege a da sau a recunoaste fiecaruia ceea ce îi apartine sau i se cuvine. De pilda: dreptul la sprijin moral, dreptul la dragoste etc.

În stiintele exacte (matematica s.a.), notiunea de drept se refera la directie, la orientare.

În terminologia juridica, notiunea de drept are trei sensuri: drept subiectiv, drept obiectiv si de stiinta a dreptului.

Romanii, prin Celsius, defineau dreptul ca arta binelui si a echitatii.

Pentru Jhering, dreptul constituia forma în care statul îsi organizeaza, prin constrângere, asigurarea conditiilor de viata ale societatii.

Pentru Nicolae Popa (actual presedinte al I.C.C.J.), dreptul constituie ansamblul regulilor asigurate si garantate de stat, care au ca scop organizarea si disciplinarea comportamentului uman în principalele relatii din societate.

Dreptul obiectiv sau dreptul pozitiv („right” la englezi) reprezinta legea în sens larg sau, mai bine zis, totalitatea normelor juridice în vigoare, la un moment dat, într-un anumit stat.

Dreptul subiectiv („law” la englezi) este asociat cu drepturile individuale, cu notiunea de libertate în sens larg si are în vedere atributul unui anume subiect de drept. Dreptul subiectiv este prerogativa persoanelor fizice sau juridice de a savârsi anumite actiuni, de a pretinde cuiva sa faca ceva sau nu, apelând, la nevoie, la forta de constrângere a statului.

Alaturi de fenomenul politic, economic, etic si fenomenul juridic (exprimat prin normele juridice / regulile de conduita generale si obligatorii) este parte a realitatii sociale.

Concluzionând, dreptul constituie ansamblul normelor juridice elaborate de catre stat, în vederea dirijarii conduitei umane, a caror obligativitate este asigurata, la nevoie, de forta de constrângere a statului.