Drept European al Drepturilor Omului

TITLUL I

CAPITOLUL 1.

Obiectivul principal al capitolului este introducerea în contextul specific al

dreptului european al drepturilor omului, disciplină plasată în cadrul mai larg al stiintei

juridice a dreptului international (universal) al drepturilor omului.

Rezumatul capitolului

Dreptul european al drepturilor omului reprezintă specificitatea unei protectii

concrete si efective a drepturilor si libertătilor fundamentale ale persoanei în spatiul

european, asigurată de consacrarea unor drepturi justitiabile care pot fi valorificate printrun

mecanism judiciar având ca organ principal Curtea Europeană a Drepturilor Omului de

la Strasbourg (pag. 12-13 din curs). Izvoarele dreptului european al drepturilor omului

exprimate prin instrumente juridice de drept international, prin cutumă sau jurisprudentă

(pag. 23-25 din curs) îi conturează si trăsăturile caracteristice precum: neexclusivitatea

competentei nationale a statelor, subsidiaritatea controlului european, justitiabilitatea

drepturilor garantate, solidaritatea mecanismului de garantare instituit de CEDO (pag. 32-

39 din curs).

Demnitatea umană este principiul esential aflat la baza drepturilor omului din

care acestea se legitimează si care constituie însăsi ratiunea lor de a exista. Fără să fie un

drept propriu-zis al persoanei, demnitatea umană este inerentă oricărei fiinte umane si

reprezintă izvorul drepturilor si libertătilor fundamentale ale omului (pag. 15 din curs).

Dimensiunea materială a drepturilor omului este substanta drepturilor si a

libertătilor garantate de un instrument juridic cu elemente de continut, cu repere ale

domeniului de aplicare si cu semnificatii specifice obligatiilor care revin autoritătilor

statului pentru ca enuntul normativ să poată fi valorificat în practică.

Dimensiunea institutională reprezintă organele si institutiile investite cu

competente si responsabilităti în asigurarea pentru orice persoană a beneficiului concret al

drepturilor si libertătilor garantate.

Dimensiunea mecanismelor si procedurilor de valorificare si control a aplicării

drepturilor omului este expresia modalitătilor de actiune pe care trebuie să le utilizeze o

persoană pentru a ajunge la scopul dorit, respectiv beneficiul drepturilor garantate.

Statul de drept este un concept care are la bază reperele promovate de filosoful

german Kelsen, sub forma notiunii de Staatrecht) si înseamnă, în acceptiunea Curtii

Europene a Drepturilor Omului, acel stat capabil să asigure suprematia legii chiar si

împotriva lui însusi.

Subsidiaritatea este un principiu fundamental al dreptului european al drepturilor

omului care exprimă foarte clar primordialitatea responsabilitătii autoritătilor nationale de

asigurare a efectivitătii beneficiului drepturilor omului în raport de actiunea controlului

european al Curtii Europene a Drepturilor Omului.

Solidaritatea mecanismului instituit de CEDO arată că această Conventiei nu este

un contract sinalagmatic pe care ratificând-o statele să-si fi asumat drepturi si obligatii

reciproc valabile ci un angajament juridic solidar de a asigura un nivel minim de protectie

a drepturilor omului astfel cum este prevăzut de CEDO.

Jurisprudenta este ansamblul hotărârilor definitive pronuntate de către un organ

jurisdictional (european sau national), iar justitiabilitatea reprezintă capacitatea normelor

de garantare a drepturilor persoanei de a fi suficient de concrete pentru a putea da

efectivitate enuntului normativ în cazul unor împrejurări specifice prin care a trecut

persoana care se consideră victimă a violării drepturilor omului.

Efectivitatea ca si aplicabilitatea directă în ordinea juridică natională a dreptului

european al drepturilor omului au devenit trăsături esentiale ale normelor specifice

exprimând valori comune ale unui spatiu paneuropean al drepturilor si libertătilor

fundamentale ale persoanei pe continent.

CAPITOLUL 2

Capitolul referitor la sistemele europene de protectie a drepturilor omului

proiectează viziunea reperelor specifice de protectie a drepturilor omului conturată în

cadrul principalelor organizatii europene cu obiective statutare în acest domeniu: Consiliul

Europei (supranumit si Organizatia drepturilor omului), Uniunea Europeană, OSCE, si

CSI.

Rezumatul capitolului

Consiliul Europei a apărut în urma Congresului de la Haga din 7-9 mai 1948 si

are sediul la Strasbourg în Franta. Consiliul Europei este compus din: un Comitet de

Ministri (format din ministrii afacerilor externe sau delegatii acestora), o Adunare

Parlamentară (formată din delegatiile nationale de parlamentari), un Congres al Puterilor

Locale si Regionale din Europa (format din delegatiile nationale de alesi locali sau

regionali), un secretariat (constituit din functionari independenti si impartiali).

Comitetul de Ministri este organul de conducere abilitat să urmărească punerea

în aplicare a obiectivelor organizatiei, inclusiv prin elaborarea si deschiderea spre semnare

a unor instrumente juridice.(conventii, acorduri, protocoale, etc.) Comitetul de Ministri

adoptă bugetul organizatiei si decide practic asupra oricărei probleme care nu este

rezervată, prin Statutul organizatiei, AP-CE sau altui organ.

Adunarea Parlamentară este organul deliberativ al organizatiei. Organele de

conducere ale Adunării Parlamentare sunt: Biroul Adunării (compus din: presedintele,

vicepresedintii, presedintii grupurilor politice), Comisia Permanentă, comisiile de

specialitate.

Congresul Puterilor Locale si Regionale din Europa este un organ consultativ

al Consiliului Europei alcătuit din reprezentanti ai autoritătilor locale si regionale din

statele membre ale Consiliului Europei, alesi ai colectivitătilor teritoriale, precum si din

înalti functionari, responsabili în fata acestora din urmă.

Secretariatul este compus din peste 1000 de functionari, desemnati din rândul

cetătenilor statelor membre ale organizatiei, care functionează ca experti independenti fată

de tările din care provin si sunt condusi de un Secretar General Adjunct, alesi de AP-CE.

Protectia jurisdictională a drepturilor omului este realizată în esentă prin

Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale (CEDO).

Acesta reprezintă textul fundamental în materie si se bazează pe Declaratia Universală a

Drepturilor Omului, adoptată de ONU la 10 decembrie 1948.