Drept Financiar

I.NOŢIUNI INTRODUCTIVE

1.Conceptul de finanţe

Sunt rezultatul unui proces istoric complex, îndelungat, determinat de evoluţia vieţii sociale, prin apariţia şi dezvoltarea comunităţilor umane, a proprietăţii, a forţelor de producţie, relaţiilor marfă-bani şi datorită necesităţilor financiare ale statului, pentru îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor sale.

În sens larg, include bugetul statului, creditul, operaţiunile bancare şi de bursă, relaţiile cambiale, adică resursele, relaţiile şi operaţiunile băneşti.

Sunt considerate relaţii de natură economică, prin scopul urmărit şi faptul că modifică patrimoniul părţilor.

Cele mai importante categorii:

- Relaţiile prin care se formează şi se utilizează fonduri băneşti ale statului, prin transferuri de sume, fără echivalent, nerambursabile, pe calea impozitelor, taxelor şi contribuţiilor;

- Relaţiile de credit, bancar şi public;

- Relaţii de asigurare.

2.Conceptul de finanţe publice

Desemnează relaţiile financiare la care participă statul, ca entitate distinctă. Ele sunt definite ca fiind o categorie de relaţii sociale, de natură economică, bănească, de repartiţie a produsului social şi îndeosebi a venitului naţional şi care se formează în procesul de constituire, repartizare şi utilizare a fondurilor băneşti publice, pentru satisfacerea trebuinţelor publice.

Comportă fluxuri băneşti în scopul procurării resurselor financiare şi al satisfacerii nevoilor generale ale societăţii.

Finanţele publice se deosebesc de finanţele private, supuse normelor dreptului comercial.

3.Evoluţia finanţelor publice

Este dată de transformările intervenite în cadrul instituţiilor statului şi condiţiile social-economice în care acestea se organizează şi funcţionează.

Orientări:

a)Separarea netă a puterilor legislativă şi executivă şi atribuirea rolului decisiv Parlamentului în orientarea şi administrarea finanţelor publice;

b)Instituirea unor instrumente prin care să se exercite rolul decisiv al Parlamentului;

c)Situarea rolului finanţelor publice în contextul vieţii economice şi sociale.

Ca urmare a ultimei orientări putem menţiona:

a)Doctrina liberală caracterizată pe scurt: stat liberal, neintervenţionist; limitarea rolului şi sarcinilor statului la garantarea mecanismelor economiei de piaţă; limitarea obiectivelor statului la cele poliţieneşti, militare, judiciare şi funcţionarea aparatului administrativ; venituri şi cheltuieli bugetare mici; echilibru bugetar;

b)Doctrina intervenţionistă, cu următoarele repere: intervenţia statului în viaţa economică şi socială; obiective noi urmărite de către stat; necesitatea contractării împrumuturilor de stat; venituri şi cheltuieli mari; deficite bugetare şi împrumuturi de stat.

4.Structura finanţelor publice

În statele moderne, aceasta vizează bugetul de stat, veniturile şi cheltuielile bugetare, împrumuturile de stat, finanţele unităţilor administrativ- teritoriale şi finanţele instituţiilor internaţionale.

În România, finanţele publice au o structură ancorată în legislaţia existentă şi anume: bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, veniturile şi cheltuielile publice şi datoria publică.

5.Funcţiile finanţelor publice

Acestea sunt de repartiţie şi de control

Funcţia de repartiţie cuprinde:

a)Formarea resurselor financiare publice;

b)Distribuirea lor, pe destinaţii şi pe ordonatori de credite.

Funcţia de control vizează:

a)Asigurarea, dirijarea şi utilizarea resurselor financiare publice;

b)Armonizarea resurselor financiare imediate cu cele de perspectivă.