Drept Financiar

CAP. I Noţiuni introductive privind finanţele publice

1.1. Noţiunea de finanţe publice

Apariţia şi evoluţia finanţelor publice este inseparabil legată de existenţa statului şi de folosirea banilor şi a formelor valorice de realizare şi repartiţie a produsului social. Termenul finanţe provine din expresia latinească financia pecuniaria care însemna a încheia o tranzacţie prin plata unei sume de bani.

În prezent, finanţele reprezintă instrumentul prin intermediul căruia statul şi celelalte colectivităţi publice asigură fondurile băneşti necesare dezvoltării economiei naţionale. Finanţele publice sau relaţiile financiare sunt formate din totalitatea relaţiilor sociale de natură economică care apar în procesul realizării şi repartizării în formă bănească a resurselor necesare statului pentru îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor sale. a a aNoţiunea de finanţe publice sau de relaţii financiare nu trebuie confundată cu cea de bani. Astfel, în timp ce banii reprezintă o marfă specială care îndeplineşte funcţia de echivalent general, sfera finanţelor este mai redusă şi reprezintă relaţiile de constituire şi repartizare a unor fonduri băneşti.

Relaţiile financiare se realizează în cadrul unei activităţi complexe desfăşurate de organele de stat şi agenţii economici denumită activitate financiară. Activitatea financiară se desfăşoară în cadrul fiecărui palier al sistemului financiar, remarcându-se forme specifice precum activitatea bugetară, activitatea bancară, activitatea fiscală etc. Activitatea financiară se realizează prin acte şi operaţiuni specifice fiecărei forme în parte (operaţiuni de încasări şi plăţi, de finanţare bugetară, de creditare etc).

1.2. Definiţia şi obiectul de reglementare al Dreptului financiar

Dreptul financiar poate fi definit ca fiind totalitatea actelor normative care reglementează relaţiile de constituire, repartizare şi utilizare a fondurilor băneşti ale statului şi ale instituţiilor publice destinate satisfacerii nevoilor social- economice ale societăţii.

Dreptul financiar, subramură a dreptului public, grupează toate normele juridice care reglementează relaţiile financiare.

Reglementarea juridică a relaţiilor financiare are o însemnătate deosebită, deoarece finanţele publice participă în mod direct la dezvoltarea societăţii (se asigură, astfel, constituirea, repartizarea şi utilizarea cu eficienţă a banului public pentru sporirea producţiei de mărfuri, dezvoltarea forţelor de producţie, promovarea activităţii de cercetare ştiinţifică, dezvoltarea învăţământului, culturii, protecţia socială etc).

1.3. Izvoarele dreptului financiar

Dreptul este alcătuit dintr-un ansamblu de norme generale de conduită prin care sunt reglementate relaţiile social-economice din cadrul unei societăţi. În esenţă, dreptul constituie un element de suprastructură alcătuit din concepţii juridice precum şi instituţiile şi raporturile juridice corespunzătoare lor.

Dreptul, ca ansamblu coerent de norme generale de conduită, se formează prin intermediul izvoarelor de drept.

În sens juridic, prin izvor de drept se înţelege forma specifică de exprimare a normelor juridice. Astfel, normele juridice sunt exprimate într-o diversitate de forme, proprii dreptului, care poartă denumirea generică de acte normative şi care pot fi, în funcţie de organul de stat de la care emană: legi, decrete, decrete-legi, hotărâri, decizii, ordine, instrucţiuni, norme metodologice, etc. Aceste acte normative constituie izvoare de drept. Fiecare ramură de drept este alcătuită din acte normative specifice care reglementează o anumită categorie de raporturi juridice.