Drept Financiar

Sisteme fiscale europene

Impozitele si taxele cele mai utilizate sunt:

• Impozitul pe venit-profitul societatii

-profitul persoanelor fizice

• Contributii pentru asigurarea sociala

• Impozite pe avere, pe bunuri mobile, imobile, pe capital, succesiuni si donatii

• Impozite si taxe pe bunuri sau marfuri : pe circulatia bunurilor, de consumatie, impozit asupra productiei, impozit asupra protectiei mediului

• Taxe vamale

• Taxe de timbru

• Alte impozite si taxe.

Definitii

1. denumirea venitului bugetar – reliefeaza notiunea economica a bugetului respectiv (impozit, taxa,contributie, varsamant);

2. platitorul sau subiectul supus platii veniturilor bugetare – este persoana fizica numita contribuabil sau persoana juridica numita platitor, care pe baza dispozitiilor legale este obligat sa plateasca la buget o anumita suma de bani sub forma unui venit bugetar.

Persoanele juridice sau juridice straine care obtin venituri impozabile sau detin bunuri impozabile pe teritoriul tarii noastre sunt obligate sa plateasca impozite si taxe.

3. suportatorul impozitului – este persoana obligata sa efectueze calcularea si plata impozitului ori a taxei catre bugetele respective.

In primul rand platitorul este subiectul impozabil care in general are indatorirea personala atat de a suporta propria obligatie fiscala cat si de a plati impozitul datorat.

In unele cazuri o alta persoana este obligata impreuna sau separat de subiectul impozabil la calcularea, retinerea si varsarea la bugetele publice a impozitului datorat.

4. obiectul impozabil sau materia impozabila – sunt veniturile sau bunurile ce cad sub incidenta impozitelor si taxelor.

5. sursa sau izvoarele veniturilor bugetare – o constituie mijloacele din care subiectul plateste impozitul sau taxele.

6. asezarea si perceperea impozitelor – cuprinde metodele si masurile succesive folosite de organele financiare pentru stabilirea, constatarea, evaluarea materiei impozabile, determinarea cuantumului impozabil si perceperea impozitului.

6.1. asezarea impozitului reprezinta:

- stabilirea marimii obiectului impozabil;

- determinarea cuantumului impozitului;

- perceperea sau incasarea impozitului.

Stabilirea marimii obiectului impozabil presupune constatarea si evaluarea materiei imopzabile prin metode:

A. metoda evaluarii directe;

B. metoda evaluarii indirecte.

A. metoda evaluarii directe cunoaste doua variante:

a. evaluarea pe baza declaratiei unei terte persoane – consta in

- stabilirea marimii obiectului impozabil;

- pe baza declaratiei scrise de o terta persoana care este obligat prin lege sa depuna la organele fiscale aceasta declaratie si care cunoaste aceasta marime.