Drept Financiar Fiscal

CAP. I - MONEDA ŞI INSTRUMENTELE MONETARE

DREPT FINANCIAR ŞI FISCAL _______________________________ _ _ 1

Secţiunea I Evoluţia, categoriile şi funcţiile monedei

1. Apariţia şi răspândirea monedei

Moneda a apărut în timpurile străvechi în procesul dezvoltării societăţii, al schimbului de mărfuri, al schimbului dintre producători şi consumatori , dintre agenţii vieţii economice. Moneda a mijlocit relaţiile dintre oameni; a contribuit la procesul schimbului de mărfuri; a facilitat funcţionarea economiei şi a dat impuls dezvoltării societăţii. De asemenea, aceasta a contribuit la dezvoltarea civilizaţiei economice şi la progresul societăţii.

După multimilenara dominaţie a economiei naturale, în civilizaţia materială a omenirii, un rol important l-a deţinut economia de schimb.

Prima etapă a economiei de schimb, care a durat o vreme îndelungată, a reprezentat-o trocul. Acesta consta în schimbul direct marfă pe marfă, obiect pe obiect, sau servicii pe marfă, sau marfă pe servicii. În dreptul roman sunt redate formele esenţiale ale schimbului direct ca forme tip de contracte sinalagmatice (bilaterale). Acestea erau: do ut des, schimb de bunuri contra bunuri; do ut facias, schimb de bunuri contra servicii, facio ut des, schimb de servicii contra bunuri, facio et facias, schimb de servicii contra servicii1.

Practicarea trocului era foarte anevoioasă şi trebuiau îndeplinite mai multe condiţii. Trebuia să se găsească oameni care să schimbe un bun cu altul, de aceeaşi valoare, ceea ce îngreuna dezvoltarea vieţii economico-sociale.

S-a impus tot mai mult nevoia găsirii unui obiect care să intermedieze schimbul, a unui mijlocitor al schimbului. În etapa folosirii obiectului de intermediere a schimbului, actul unic de schimb se divide în două operaţii succesive distincte şi anume: vânzarea şi cumpărarea.

Funcţia de mijlocitor al schimbului şi de echivalent a fost îndeplinită de-a lungul vremurilor de cele mai variate mărfuri. Folosirea diferitelor mărfuri cu funcţia de echivalent, a fost urmarea unui proces spontan al schimbului, determinat de ocupaţia şi obiceiurile diferitelor grupuri sociale. Rolul de mijlocitor al schimbului a fost îndeplinit de anumite mărfuri (peşte, vite, scoici, tutun, perle, mărgele etc).

Odată cu descoperirea metalelor (fierul, arama, cuprul etc) rolul de mijlocitor al schimbului a fost îndeplinit de aceste metale care au servit la confecţionarea banilor metalici.

Descoperirea metalelor preţioase (aurul, argintul etc) a dus la baterea monedei de metal preţios. Iniţial aurul şi argintul au circulat sub formă de lingouri (bare) care trebuiau transportate, cântărite şi chiar tăiate în mai multe bucăţi, îngreunând în acest fel operaţiile de vânzare-cumpărare. Dezvoltarea producţiei de mărfuri, a schimbului şi, în consecinţă, apariţia negustorilor a determinat baterea monedelor metalice.

După unele surse monedele metalice începuseră să circule în China din secolul al XI-lea î.e.n., iar primul care ar fi bătut moneda, în veacul al VI-lea î.e.n., ar fi fost Cresus, regele statului ionian Lydia. Denumirea de monedă vine din istorie, urmare a faptului că atelierul pentru confecţionarea pieselor metalice fusese instalat alături de templul zeiţei Iono Moneta din Roma. Moneda este un semn bănesc, o piesă sub forma unui disc, confecţionată din metal (bronz, nichel, cupru, argint, aur) de o anumită greutate, care se utilizează ca mijloc de circulaţie şi de plată, iar în unele cazuri şi ca mijloc de tezaurizare.

1 V.Nechita, Neculai Clipa, Nicolae Stoia, Gheorghe Lutac, Ion Pohoată, C.Drapu, Spiridon Pralea, Economie politică, Ed. Porto-Franco, Galaţi, 1992, vol.I,p.236

CAP. I - MONEDA ŞI INSTRUMENTELE MONETARE

DREPT FINANCIAR ŞI FISCAL _______________________________ _ _ 2

În economia contemporană prin monedă se înţelege ansamblul mijloacelor de plată care pot fi utilizate în mod direct pentru efectuarea unor tranzacţii şi reglementări2.

În evoluţia însemnelor monetare, „de la scoicile monedă la cecurile electronice”, aşa cum şi-a intitulat lucrarea Radu Negrea3 , se pot distinge trei etape:

- o primă etapă a început în jurul secolului al VI-lea î.e.n., când au fost bătute cele dintâi monede metalice . În această formă banii au circulat în exclusivitate până în secolul XVII;

- o a doua etapă a constituit-o perioada când, în paralel cu moneda metalică, au început să circule şi semnele monetare din hârtie (bancnote, bilete de tezaur şi alte forme);

- cea de-a treia etapă, începută cu circa patru decenii în urmă, este caracterizată de introducerea masivă a tehnicii electronice în operaţiunile de plăţi şi introducerea cardurilor electronice.

Încă din cea de-a doua etapă a evoluţiei însemnelor monetare, banii

au început a fi folosiţi şi sub forma lor scripturală, de cifre înscrise în evidenţele bancare şi transmise între titularii sub forma unor diferite documente de decontare bancară. În cea de-a treia etapă a evoluţiei însemnelor monetare, numerarul sub forma de bancnote şi hârtii, a continuat să existe în număr foarte mare, dar volumul plăţilor efectuate cu mijloace electronice a crescut foarte mult, tinzând să se generalizeze.

Plata cu mijloace electronice a început să se dezvolte începând cu anul 1980, cunoscând o nouă dimensiune în 1993, ca urmare a generalizării cardului cu memorie.

2. Funcţiile monedei

Moneda a apărut ca necesitate economică, fiind concepută, în primul rând, ca un echivalent general al mărfurilor, dar şi un instrument prin care se mijlocea schimbul de produse.

Funcţiile monedei s-au conturat şi s-au dezvoltat treptat pe măsura extinderii producţiei şi circulaţiei mărfurilor. Moneda îşi poate îndeplini în bune condiţii funcţiile numai dacă sunt stabile4.

Moneda îndeplineşte următoarele funcţii:

a) Instrument de evaluare a valorilor economice;

b) Instrument de schimb de bunuri şi servicii;

c) Mijloc de plată;

d) Instrument de economisire şi tezaurizare;

e) Funcţia de bani universali;

f) Mijloc de distribuire şi redistribuire a venitului naţional şi produsului social;

g) Instrument de planificare atât la nivel naţional, cât şi la nivelul persoanelor juridice şi fizice.