Drept Financiar și Fiscal

CURSUL 1

Relaţiile financiare. Sistemul financiar. Dreptul financiar-ramură a sistemului de drept.

Relaţiile financiare se definesc ca ansamblu al relaţiilor sociale, da natură economică, care apar din procesul de realizare şi repartizare a resurselor băneşti necesare statului pentru îndeplinirea sarcinilor publice.

Există o strânsă legătură între gradul de dezvoltarea a relaţiilor financiare şi nivelul şi evoluţia statului, ele privite din perspectivă istorică, constatându-se o evoluţie a lor de la societatea primitivă la cea modernă.

Studiul lor – al relaţiilor financiare – face obiectul de abordare al mai multor ştiinţe. Finanţele publice – studiază condiţiile care asigură funcţionarea sectorului public, rapotrurile dintre fondurile şi cheltuielile publice, sistemul de impozite şi alte resurse financiare.

Normele juridice care reglementează relaţiile financiare se studiază de ştiinţa dreptului financiar ca ramură a ştiinţelor juridice.

Nu trebuie confundată noţiunea de relaţii financiare cu cea de relaţii băneşti, cu cea de bani.

În cazul relaţiilor financiare, resursele băneşti mobilizare la fondurile publice nu presupun o contraprestaţie directă din partea statului. (Împozitele nu se rambursează direct, nemijlocit…)

Există şi alte relaţii băneşti care nu sunt relaţii financiare: plata unor mărfuri, a unor servicii, salarii credite private etc.

„Finanţe” – vine de la latinescul finis: care a dt mai târziu „financia pecunaria” adică încheierea unei tranzacţii patrimonială pein plata unei sume de bani.

Finanţele publice au deci ca funcţii de bază, funcţia de mobilizare repartizare şi utilizare a resurselor băneşti adică funcţia de repartiţie, dar şi pe cea de control asupra creării, repartiţiei, circulaţiei şi utilizării resurselor publice.

Din punct de vedere al structurii lor, relaţiile financiare au drept componente: bugetul public – de stat, asigurări sociale de stat şi local – veniturile publice, cheltuielile publice, împrumutul de stat şi finanţele locale precum şi controlul financiar.

Nu fac parte din structura relaţiilor financiare: circulaţia bănească-monetară, valutară şi nici relaţiile băneşti ale agenţilor economici cu capital de stat în activitatea lor.

Sistemul financiar.

Pentru a analiza sistemul financiar trebuie avut în vedere faptul că noţiunea definitorie a acestuia – cea de finanţe publice – din punct de vedere material, se poate caracteriza ca activitatea de formare, administrarea, angajare şi utilizare a fondurilor publice ale statului, unităţilor adm teritoriale şi ale instituţiilor publice, implicate in procesul bugetar.(Legea privind finanţele publice nr. 500/2002)

În sens formal însă, sistemul finanţelor publice poate fi văzut ca un ansamblu de organe şi instituţii publice care desfăşoară activitatea financiară şi care alcătuiesc sistemul financiar.

Aceste organe şi instituţii publice cu competenţă financiară fac parte şi din sistemul administraţiei publice şi care în doctrina dreptului administrativ sunt definite ca şi organe constituite în baza şi în executatrea legii, ce dispun de mijloace materiale şi financiare potrivit legii, au personalitate juridică şi competenţa necesară pentru a acţiona pentru organizarea executării şi executarea legii.

Este deci alcătuit dintr-un ansamblu de organe prin acre se organizează realizarea finanţelor publice şi care interesează colectivitatea socială în ansamblu dar şi colectivităţile din unităţile social administrative.

Intră organe cu competenţă generală în domeniul finanţelor publice dar şi cu competenţă materială specială.

În cadrul administraţiei publice statale, organul cu competenţă generală în sistemul finanţelor publice este Guvernul, care „asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice”.

Iniţiază proiecte de acte normative în domeniu, sau adoptă în virtutea delegării administrative acte normative de puterea legii pentru organizarea executării legilor financiare.

Elaborează proiectele de buget de stat, al asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale şi ale conturilor generale anuale de execuţie ale acestora şi le supune parlamentului spre aprobare, şi apoi răspunde rea realizarea acestora. Exercită conducerea generală a activităţi finanţelor publice, examinând periodic situaţia financiară pe economie, execuţia bugetului public şi al fondurilor speciale şi stabileşte măsuri pentru menţinerea şi îmbunătăţirea lor.

Curtea de Conturi, ca autoritate autonomă, exercită controlul asupra modului de formare, administrarea şi întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi a fondurilor publice.

MFP este organul administraţiei publice centrale de specialitate.

Este condus de un ministru, membru al guvernului, numit politic, emite ordine şi instrucţiuni.

Are un secretar general al ministerului, ca funcţionar public de carieră, subordonat ministrului, Care asigură stabilitatea funcţionării ministerului, continuitatea conducerii.

Ministru conduce toată activitatea, secretarii de stat exercită atribuţiile pe care i le deleagă ministrul.

Personalul are calitatea de funcţionari publici.

Atribuţiile MFP:

-de strategie prin care se asigură elaborarea strategiei de punere în aplicare a programului de guvernare în domeniul finanţelor publice

-de reglementare şi sinteză, prin care se asigură elaborarea cadrului normativ şi instituţional necesar pentru realizarea obiectivelor strategice in domeniul său de activitate.

-de elaborare şi implementare a politicii bugetare şi fiscale a Guvernului

-de corelare a politicilor fiscale şi a politicii bugetare a guvernului

-de administrare a veniturilor statului

-de contractare şi administrare a datoriei publice

-de administrare a resurselor derulate prin Trezoreria Statului

-de exercitarea a controlului financiar public intern

-de asigurare a evidenţei centralizate a bunurilor ce constituie domeniul public al statului

-de elaborare şi supraveghere a cadrului legal în domeniul contabilităţii

-de reprezentare pe plan intern şi extern a statului şi guvernului în domeniul său de activitate

-exercitarea controlului aplicării unitare şi respectării reglementărilor legale în domeniul său de activitate şi funcţionarea instituţiilor din subordinea sa

La baza funcţionării MFP se află următoarele principii:

-coerenţa, stabilitatea şi predictibilitatea cadrului macroeconomic

-armonizarea cadrului legislativ cu reglementările UE

-întărirea autorităţii instituţiei

-perfecţionarea managementului fondurilor publice

-transparenţa acivităţii

-satisfacerea cerinţelor partenerilor sociali

-asigurarea unui mediu de afaceri concurenţial şi predictibil

Atribuţiile MFP: