Drept - Financiar și Fiscal

CAPITOLUL 1 – SISTEMUL FISCAL

CURS 1

RELATII FINANCIARE

1.1. CONCEPT

Relatiile financiare din zilele noastre reprezinta rezultatul unui proces istoric complex, influentat de evolutia vietii economico-sociale.

Instruirea fortei publice statale a facut necesara aparitia unor mecanisme de procurare a mijloacelor materiale si banesti pentru intretinerea structurilor acesteia.

Fr. Engels arata ca “pentru a intretine aceasta forta publica este nevoie de contributia cetatenilor,de impozite.Pe masura ce civilizatia progreseaza, nici impozitele nu mai sunt de ajuns : statul emite polite asupra viitorului, contacteaza datorii, datorii publice.”

Relatiile financiare pot fi definite ca ansamblu al relatiilor sociale, de natura economica, care apar din procesul de realizare si repartizare a resurselor banesti necesare statului pentru indeplinirea sarcinilor publice.

Gradul de dezvoltare a relatiilor financiare este strins legat de nivelul si evolutia statului, astfel ca, privite in perspectiva istorica, se constata o evolutie in acest sens de la societatile primitive spre cele moderne. Statul, ca produs al puterii suverane al poporului, asigura realizarea si promovarea intereselor publice, generale si in acelasi timp, comune unor categorii largi de resortisanti ai sai. Statul asigura functionarea regulata si continua a serviciilor publice.

Investigarea stiintifica a relatiilor financiare face obiect al mai multor stiinte, din diverse perspective de abordare. Astfel, finantele publice, stiinta cunoscuta in alte versiuni si ca economia sectorului public, studiaza conditiile care asigura functionarea sectorului public, raporturile dintre cheltuielile publice , sistemul de impozite si alte resurse financiare.

De asemenea, normele juridice care reglemnteaza relatiile financiare sunt studiate de stiinta dreptului financiar, ca ramura a stiintelor juridice.

Adeseori, in vorbirea curenta se confunda notiunea de bani cu aceea de finante , atribuindu-li-se acelasi continut. In realitate , insa , sfera relatiilor banesti include si pe cea a relatiilor financiare.

In stiintele economice se apreciaza ca finantele sunt o parte a relatiilor banesti cu, ajutorul carora statul isi constituie fondurile necesare asigurarii nevoilor publice si realizarii intereselor generale.

Pentru o delimitare cit mai exacta intre notiunea de bani si cea de finante, se aprecieaza ca sunt relatii financiare numai acele relatii banesti care constitue un transfer fara echivalent direct si imediat, in folosul societatii.

Trasatura caracteristica a finantelor consta in aceea ca resursele banesti mobilizate la fondurile publice nu presupun din partea statului acordarea unei contraprestatii directe, imediat sau individualizate. Spre exemplu, sumele platite sub forma impozitelor, nu sunt rambuesabile in mod direct, adica nu presupun un contraserviciu direct si imediat.

Relatiile banesti ce se stabilesc intre stat, pe de o parte, si contribuabili pe de alta parte, in care se constitue si utilizeaza fondurile banesti necesare satisfacerii intereselor generale ale societatii, reprezinta tocmai continutul economic al finantelor publice.

Subliniem faptul ca exista si alte relatii banesti care nu sunt relatii financiare, ca, de exemplu: organizarea circulatiei banesti, platile pentru marfuri, prestari de servicii, salarii etc.

Etimologic, cuvintul finante provine de la latinescul finis, formindu-se mai tirziu expresia financia pecuniaria, care inseamna a incheia o tranzactie patrimoniala prin plata unei sume de bani.

Notiunea de finante s-a raspindit mai ales in Franta secolelor XVII-XVIII, cu intelesul de ”bani si venituri publice destinatecheltuielilor statului”.

In timp, conceptulfinantelor publice, intemeiat pe necesitatea unor operatiuni financiare, de repartizare intre cetateni a sarcinilor banesti pentru acoperirea cheltuielilor publice sau a economiei financiare , ca activitate desfasurata de catre stat pentru procurarea resurselor publice, a devenit un concept consacrat in statele cu economie de piata.

L. Trotabas aprecieaza ca finantele publice “au ca obiect regulile fundamentale, organele si procedurile care permit colectivitatii publice indeplinirea tuturor atributiunilor lor cu ajutorul mijloacelor financiare, cu conditia esentiala ca aceste reguli si procedee sa se aplice, intr-un regim de drept public.

In lucrarile de specialitate din S.U.A. s-a sustinut ca finantele publice au ca obiect ``faptele , principiile, tehnicile si efectele preocuparii si cheltuirii fondurilor banesti de catre organele guvernamentale si ale administrarii datoriei publice``.

Printre functiile de baza ale finantelor publice , recunoscute de doctrina, remarcam :

- functia de mobilizare, repartizare si utilizare a resurselor banesti, numita si functia de repartitie ;

- functia de control asupra crearii, repartitiei, circulatiei si utilizarii resurselor publce.

1.2. Structura relatiilor financiare

Asa cum rezulta din analiza istorica a evolutiei conceptului relatiilor financiare, acestea s-au format in legatura cu aparitia, existenta si functionarea statului ca institutie politica de organizare si conducere a societatii , indeplinind rolul de a mobiliza resurse banesti la dispozitia acestuia in vederea asigurarii intereselor publice.

Societatile moderne au promovat principii noi de organizare a vietii sociale, dind statului un rol diferit fata de cel recunoscut in mod traditional. Prin aplicarea descentralizarii administrative, statul a recunoscut dreptul colectivitatilor locale de a se ocupa de satisfacerea unor nevoi publice locale, de a asigura prestarea , in mod regulat si continuu, de servicii publice in interesul comunitatii respective.

Acest drept derivat, recunoscut de stat colectivitatilor locale, a adus la aparitia unor noi subiecte in raporturile de mobilizare a resurselor publice , la identificarea unei sfere a relatiilor financiare denumita finantele publice locale. Acestea au o evolutie mai mult sau mai putin autonoma fata de cea a finantelor statale, cu o structura de venituri si cheltuieli coordonate prin bugetele locale ale colectivitatilor locale constituite in unitatile administrativ-teritoriale.

Asa cum remarca I.Gliga :``Din antichitate si pina in statele contemporane, in structura finantelor publice s-au pastrat doua componente : cheltuielile publice si veniturile publice.Dintre acestea, cheltuielile publice au evoluat sub mai multe aspecte asemanatoare in statele antice, in cele din evul mediu si din perioada contemporana in virtutea asemanarii trebuintelor banesti de intretinere a autoritatilor publice si a unor forme armate, de dezvoltare a institutiilor si serviciilor publice etc. Spre deosebire de acestea, veniturile publice au evoluat cu cele mai multe diferentieri, atat de la un stat la altul cit si in cursul timpului, pastrind insa constant procedeele impozitelor si taxelor completate in functie de necesitati cu imprumuturi publice care s-au dezvoltat treptat ajungind o componenta distincta a finantelor publice.``

In doctrina contemporana multi autori recunosc drept componente structurale ale relatiilor financiare urmatoarele : bugetul public (se stat, asigurari sociale de stat si local), veniturile publice , cheltuielile publice, imprumutul de stat si finantele locale ale colectivitatii constituite in unitatile administrativ teritoriale, controlul financiar.

Avind in vedere continutul relatiilor financiare, asa cum l-am definit anterior, consideram ca nu fac parte din structura relatiilor financiare : circulatia baneasca – monetara, valutara, precum si relatiile banesti stabilite de agentii economici cu capital de stat in derularea obiectului lor de activitate.

Curs 2

DREPTUL FINANCIAR – RAMURA A SISTEMULUI DREPTULUI

1.3. Notiunea si obiectul dreptului financiar

Dreptul reprezinta un ansamblu de norme juridice constituite untr-un sistem unitar intr-o societate data.

Orice omunitate umana , inca din epoca gentilica, a simtit nevoia unei organizari, a unei discipline fara de care convietuirea ar fi fost imposibila. S-au format anumite reguli, norme, obiceiuri, a caror respectare era necesara colectivitatii respective si care, la inceput, era asigurata de seful familiei, apoi in ginta, in trib de seful de ginta, trib, direct sau impreuna cu sfatul batrinilor, pentru caapoi sa se creeze un organism special chemat sa aplice si sa asigure respectarea acestor norme. Acest organism intruchipa puterea publica si era constituit ca ceva distinct de colectivitatea respectiva , care s-a chemat pe rind cetate – civitas,polis, apoi republica sau imperiu, cu timpul capatind denumirea de stat.