Drept Fiscal

CURS 1

DESPRE SISTEM FISCAL SI POLITICA FISCALA

1. Politica fiscala si principiile acesteia

Politica bugetara si politica fiscala constituie împreuna un ansamblu de instrumente la dispozitia statului, prin intermediul carora sunt puse în aplicare obiectivele de interventie ale statului în mediul economic si social, într-o perioada determinata.

Politica bugetara – exprima obtiunile bugetare ale autoritatilor guvernementale si locale care vizeaza finalitatile obiectivelor strategice în plan economic si social.

Instrumentele politicii bugetare sunt cheltuielile publice, care sunt diversificate si servesc la:

- achizitionarea de bunuri si servicii necesare institutiilor publice;

- asigurarea de resurse banesti unor categorii sociale;

- sustinerea financiara a unor ramuri sau domenii de activitate.

Politica fiscala este o componenta esentiala a politicii bugetare, fiind formata dintr-un ansamblu de instrumente de interventii a statului în procesele specifice financiar-fiscale.

Procesul financiar-fiscal cuprinde:

- formarea veniturilor bugetare prin impozite si taxe;

- alocarea cheltuielilor bugetare;

- asigurarea echilibrului bugetar.

Politica fiscala cuprinde:

- volumul si provenientaresusurselor de alimentare a fondurilor publice;

- metodele de prelevare utilizate;

- obiectivele urmarite;

- mijloacele de realizare a obiectivelor.

Politica fiscala se interfereaza cu:

- politica economica, prin actiunea de interventie a statului cu ajutorul instrumentelor fiscale în procesele economice;

- politicele sectoriale (industrie, comert, agricultura, etc.) prin protejarea sau încurajarea unor ramuri economice;

- politicile financiar-monetare;

- politicile sociale prin masuri cu caracter fiscal de exonerare si reducere de impozite si taxe, deduceri ale materiei impozabile;

- strategiile legislative si institutionale.

Functiile politicii bugetare si fiscale sunt:

- stabilizarea macroeconomica

- alocarea resurselor

- redistribuirea veniturilor

Obiectivele politicii fiscal-bugetare sunt:

- mentinerea deficitului bugetar la un nivel compatibil cu criteriile de convergenta stabilite în vederea intrarii în zona monedei Euro;

- restructurarea cheltuielilor publice, prin reorientarea si realocarea lor în concordanta cu obiectivele prioritare;

- alocari de resurse aditionale în domeniile sanatatii, educatiei, protectiei mediului, si de infrastructuri;

- cresterea veniturilor bugetare prin îmbunatatirea colectarii impozitelor si taxelor, dar si prin extinderi ale bazei de impozitare;

- responzabilizarea ordonatorilor de credite bugetare fata de modul în care sunt cheltuite resursele financiare publice;

- continuarea procesului de descentralizare si implicarea mai activa a autoritatilor locale în procesul de alocare a resurselor publice.

Principiiile politicii fiscale

Elaborarea principiilor de politica fiscala s-a elaborat în contextul preocuparilor economistilor de a delimita si defini cerintele pe care trebuie sa le îdeplineasca un sistem fiscal pentru a putea fi considerat rational.

Principiul echitatii fiscale

Presupune respectarea unui set de reguli care trebuie avute în vedere la instituirea unui impozit. Aceste reguli sunt:

- stabilirea unui minim neimpozabil;

- sarcina fiscala sa fie stabilita în functie de puterea contributiva a fiecarui contribuabil;

- impunerea sa fie generala, în sensul cuprinderii tuturor subiectilor care realizeaza venituri, sau detin un anumit gen de avere.

Urmare a acestor reguli, s-au impus în practica financiara mai multe forme de impunere care sunt:

- impunere în cote fixe

- impunere în cote procentuale care pot fi proportionale, progresive si regresive.

Principiul politicii financiare

Se are în vedere acest principiu la introducerea unui nou impozit, când statul urmareste ca acesta sa aiba un randament ridicat, sa fie stabil si elastic

Randamentul fiscal ridicat al unui impozit este atunci când impozitul:

- are un caracter universal;

- nu exista posibilitati legale sau nelegale de sustragere de la impunere;

- cheltuielile cu asieta impozitului sunt reduse.

Stabilitatea impozitului se refera la mentinerea unui randament constant a impozitului, care sa nu fie influentat de oscilatiile provocate de conjunctura socio-economica;

Impozitul stabil nu creste odata cu sporirea productiei si a veniturilor si nu scade în perioadele de criza, când se reduce materia impozabila.

Elaborarea impozitului are în vedere posibilitatea permanenta a ajustarii încasarilor aferente acelui impozit la necesitatile bugetului de destinatie.

Principiul politicii economice

Acest principiu are în vedere posibilitatea utilizarii impozitelor ca pârghii financiare la dispozitia autoritatilor pentru a influenta dezvoltarea sau restrângerea unor domenii si ramuri ale economiei, pentru a schimba sporirea productiei sau a consumului anumitor produse, precum si pentru favorizarea sau limitarea relatiilor economice cu strainatatea

În acest scop sunt posibile:

- scutirea de impozite indirecte pentru anumite bunuri în vederea stimularii activitatii de productie si a cererii pentru produsele respective;

- majorarea impozitelor indirecte pentru a influenta negativ consumul si productia;

- restituirile de impozite indirecte pentru bunurile exportate, pentru favorizarea relatiilor economice externe;

- scutiri de taxe vamale, pentru favorizarea importurilor;

- practicarea