Drept Fiscal

DREPTUL FISCAL  anul III.

I. Obiectul dreptului fiscal.

Dreptul fiscal  definit ca fiind format din totalitatea actelor normative care reglementeazã relatiile de constituire, repartizare si utilizare a fondurilor bãnesti ale statului si ale institutiilor publice, destinate satisfacerii sarcinilor social-economice ale societãtii.

Finantele publice  sau relatiile financiare sunt raporturi social-economice de formare si repartizare sub formã bãneascã, care apar în legãturã cu constituirea si utilizarea resurselor necesare functionãrii si dezvoltãrii generale a societãtii.

Trãsãturile relatiilor financiare sunt:

-relatiile financiare sunt relatii cu caracter economic;

-relatiile financiare apar în formã bãneascã;

-relatiile financiare sunt relatii fãrã echivalent;

-relatiile financiare nu se ramburseazã.

Finantele publice îndeplinesc 2 functii :

a. de repartitie  care se realizeazã în douã momente : - formarea resurselor ; - repartizarea mijloacelor bãnesti (redistribuirea venitului national) ;

b. de control.

Izvoarele dreptului financiar  alcãtuite din totalitatea actelor normative care reglementeazã raporturile juridice financiare.

În raport cu gradul de generalizare sau specificitate avem:

a. Izvoare comune ale dreptului financiar:

- legea fundamentalã a tãrii  Constitutia (aici sunt cuprinse dispozitiile referitoare la elaborarea, aprobarea si executarea bugetului public national, sunt stabilite competentele statului cu privire la gestiunea banului public, controlul executiei bugetare, politica valutarã, politica fiscalã, etc).

- legile ordinare ale Parlamentului, decretele prezidentiale, hotãrîri ale guvernului.

b. Izvoare specifice ale dreptului financiar.

- acte normative care cuprind dispozitii referitoare la relatiile financiare.

NORMA de drept financiar  este o regulã de conduitã stabilitã sau recunoscutã de stat, care cuprinde drepturile si obligatiile subiectelor participante la raportul de drept financiar si a cãrei respectare este asiguratã de autoritatea de stat.

RAPORTURILE JURIDICE FINANCIARE  sunt formate din relatiile sociale care iau nastere si se sting în procesul constituirii, repartizãrii si utilizãrii fondurilor bãnesti ale statului si care sunt reglementate de normele furidice financiare. Raporturile juridice financiare se disting, fatã de celelalte raporturi de drept, printr-o serie de particularitãti specifice reprezentate de: - subiectele participante si pozitia pe care o au unele fatã de altele; - obiectul de reglementare; - modalitãtile de realizare a formei de activitate în cadrul cãreia îsi are originea.

APARAT FINANCIAR  întregul sistem de organe care înlesneste înfãptuirea relatiilor financiare si prin care se aplicã politica financiarã a statului. Prin urmare, aparatul financiar ar cuprinde totalitatea organelor statului care contribuie în mod direct sau acelea care doar înlesnesc înfãptuirea activitãtii financiare, prin care se aplicã politica financiarã a statului.

Din continutul aparatului financiar fac parte 2 grupe de organe :

- Organe ale statului cu competentã generalã care au importante atributii si în domeniul finantelor publice: - Parlamentul României; - Presedentia României; - Guvernul României; - consiliile locale; - Delegatia permanentã si serviciile publice locale; - ministerele.

- Organe ale statului cu competentã specialã, care au atributii, exclusiv în domeniul finantelor publice. Dintre acestea fac parte: - organe centrale de specialitate (Ministerul Finantelor, Înalta Curte de Conturi, Corpul de control economic-financiar al Primului-Ministru, Garda Financiarã); - organe teritoriale de specialitate (Dir. Gen. a finantelor publice judetene si ale Mun. Bucuresti, avînd în subordine admin. financiare municipale si sectiile teritoriale ale Gãrzii Financiare).

II. Moneda.

Definitia  instrumentul etalon legat de platã pentru facilitarea schimburilor, pentru acumulãri, fiind mãsurãtorul general de valori care poartã girul autoritãtii emitente, statul, si care se bucurã de încredere publicã.

Functiile monedei:

1. Funtia de evaluare a valorilor economice. Cu moneda se mãsoarã valori materiale, se exprimã preturile, puterea de cumpãrare, creditul.

2. Functia de mijlocire a schimburilor de bunuri si servicii (aceasta prin intermediul operatiunilor de vînzare-cumpãrare).

3. Functia de mijlocire a preturilor. Valoarea esentialã a monedei rezidã în puterea ei de cumpãrare si de efectuare a plãtilor.

4. Functia de mijlocire a creditului. CREDITUL reprezintã transmiterea temporarã a unei puteri de cumpãrare, eleste un împrumut de monedã. Moneda foloseste ca mijloc de acordare a creditului.

5. Functia de mijlocire a economiilor. Disponibilitãtile temporare ale populatiei se pot valorifica prin intermediul monedei.

6. Functioa de tezaurizare. Cu ajutorul monedei se pot pãstra si transfera valorile care se cer mentinute în timp pe o perioadã îndelungatã. Tezaurizarea se realizeazã în conditiile circulatiei banilor cu valoare integralã (de aur), cînd functia de mijloc de circulatie si de platã este îndeplinitã de cãtre monede din metal obisnuit sau bancnote.

7. Functia socialã de distribuire si redistribuire a bunurilor si serviciilor.

III. Circulatia monetarã.

Definitie = este desemnatã de totalitatea operatiunilor efectuate cu masa monetarã, concretizate în încasãrile si plãtile bãnesti, determinate de circulatia mãrfurilor, de prestarea de servicii si de executarea de lucrãri în cadrul unui stat.

Circulatia monetarã este de 2 feluri:

- Legalã = este dirijatã prin bãnci. Se instituie obligativitatea ca rãspundere materialã a bãncilor. Bãncile rãspund si prin semnãtura dar a cel putin 2 dintre conducãtorii bãncilor.

- Paralelã  nu este agreatã de guvernanti. Este numitã si circulatie la negru, mitã, spãlare a banilor.