Drept Internațional

DEFINIŢIA ŞI OBIECTUL DREPTULUI INTERNAŢIONAL PUBLIC

a) Definiţia dreptului internaţional public

Totalitatea statelor, precum şi celelalte entităţi participante la raporturile ce iau naştere

pe plan internaţional (de exemplu, organizaţiile internaţionale guvernamentale), formează

societatea sau comunitatea internaţională.

Gama foarte vastă şi diversificată a relaţiilor din tre state, ca purtătoare de suveranitate,

reflectă numeroasele contacte ale acestora în domenii precum cele politice, economice,

culturale etc. Relaţiile internaţionale cuprind, însă, şi numeroase raporturi între persoane

fizice şi juridice aparţinând dife ritelor state, între instituţii şi organizaţii ale statelor, precum şi

între organizaţii internaţionale.

Dreptul internaţional public constituie un ansamblu de norme juridice care guvernează

raporturile care se stabilesc în cadrul societăţii internaţionale Procesul de constituire şi de

aplicare a normelor dreptului internaţional public în cadrul comunităţii internaţionale

reprezintă ordinea juridică internaţională.

În literatura juridică de specialitate, s -au formulat mai multe definiţii pentru dreptul

internaţional public:

"totalitatea normelor juridice, create de state pe baza acordului lor de voinţă,

exprimat în forme juridice specifice, pentru a reglementa raporturile dintre ele privind pacea,

securitatea si cooperarea internaţională norme a căror aplic are este realizată prin

respectarea de bună voie, iar în caz de necesitate prin constrângerea individuală sau

colectiva a statelor";

"ansamblu de principii şi norme care reglementează raporturile dintre subiectele

dreptului internaţional, in principal s tatele dar şi, într-o măsură limitată, organizaţiile

interguvernamentale";

"un ansamblu de norme scrise sau nescrise, având ca scop reglementarea conduitei

statelor in relaţiile dintre ele."

7

b) Obiectul dreptului internaţional public

Spre deosebire de dreptul intern, care reglementează raporturile sociale în cadrul

statelor respective, obiectul dreptului internaţional este alcătuit din relaţiile

internaţionale, în cadrul cărora relaţiile dintre state reprezintă domeniul cel mai

cuprinzător.

Relaţiile internaţionale nu formează, însă, în totalitatea lor, obiectul de

reglementare al dreptului internaţional, relaţiile internaţionale fiind deosebit de variate:

politice, economice, juridice, culturale etc.

Dreptul internaţional are drept obiect de reglementare numai acele relaţii juridice

internaţionale în care statul acţionează ca purtător de suveranitate

PASUL 2

PARTICULARITĂŢILE DREPTULUI INTERNAŢIONAL PUBLIC

a) În societatea internaţională nu există un

organism legislativ unic, supraordonat

statelor, care să elaboreze o legislaţie

internaţională.

Statele sunt cele care creează normele

internaţionale, prin acordul lor de voinţă,

exprimat în mod liber în tratate şi cutume şi

tot statele sunt şi destinatarele acestor norme.

Statele acceptă să îşi conformeze

comportamentul lor pe plan extern, în funcţie

de normele dreptului internaţional public.

b) În societatea internaţională nu există

organe executive, care să asigure aplicarea

normelor dreptului internaţional public în

raporturile dintre subiectele acestuia.

Aceasta atribuţie revine tot statelor.

c) În comunitatea internaţională nu există

organe judecătoreşti cu competenţă generală

şi obligatorie, care să intervină din oficiu

instituind sancţiuni, atunci când normele de

drept nu sunt respectate.

Există organisme internaţionale cu funcţii

jurisdicţionale, a căror competenţă este

stabilită prin acordul expres al statelor aflate

în cauză. Exemplu: pentru ca un stat să poată

figura în calitate de parte în faţa Curţii

Internaţionale de Justiţie, este necesar

consimţământul acestuia; pentru ca un stat să

poată fi tras la răspundere în faţa unei instanţe

jurisdicţionale, acesta trebuie să fie parte la

tratatul care a instituit acea instanţă (Curtea

Europeană a Drepturilor Omului, Curtea

Europeana de Justiţie).

d) Normele dreptului internaţional public nu

prevăd în mod expres sancţiuni pentru cazul

nerespectării lor, spre deosebir e de dreptul

intern al statelor.

Statele sunt cele care creează normele

internaţionale, prin tratate sau cutumă şi se

prezumă buna-credinţă a acestora în a le

respecta.

LECŢIA 2

RAPORTUL ÎNTRE DREPTUL INTERNAŢIONAL PUBLIC ŞI

DREPTUL INTERN AL STATELOR

EVOLUŢIA DREPTULUI INTERNAŢIONAL PUBLIC

PASUL 1

RAPORTUL ÎNTRE DREPTUL INTERNAŢIONAL PUBLIC ŞI

DREPTUL INTERN AL STATELOR

Între dreptul internaţional şi dreptul intern există deosebiri privind obiectul de

reglementare, modul de elaborare a normelor, izvoarele şi subiectele lor, sistemul de a plicare

şi de sancţionare.