Drept Internațional

1. NOŢIUNEA Şl TRASATURILE CARACTERISTICE ALE DREPTULUI INTERNATIONAL

Dreptul internaţional reprezintă o emanaţie a statelor societăţii internaţionale, state ce se află într-o permanentă interdependenţă, tocmai datorită relaţiilor ce se creează între ele. Acest fapt determină atât trăsăturile generale, cât şi parti¬cularităţile dreptului internaţional, in raport, în primul rând, cu dreptul intern.

Dreptul intern reglementează relaţiile sociale din cadrul statului iar dreptul internaţional reglementează relaţiile ce se creează in raporturile dintre state. În condiţiile lumii contemporane, dreptul internaţional reglementează raporturile care se stabilesc între state şi alte subiecte ale acestui drept, în special, popoarele care luptă pentru formarea statului propriu şi organizaţiile internaţionale.

1 ACORDUL DE VOINŢĂ - FUNDAMENTUL DREPTULUI INTERNAŢIONAL

Dreptul internaţional se formează pe baza acordului de voinţă al statelor care compun la un moment dat societatea internaţională.

Statele, în condiţii de deplină egalitate in drepturi si pe baza liberului lor consimţământ, într-un proces de coordonare, de panere de acord a voinţei lor, creează norme juridice prin trata,te sau cutumă, care duc la formarea si dezvoltarea drep-tului internaţional. Caracterul coordonator al voinţei statelor stă la baza obligativităţii dreptului internaţional, a aplicării şi respectării normelor sale. Statele nu pot fi obligate să res¬pecte norme la formarea cărora nu şi-au dat consimţământul, iar acest consimţământ nu poate fi decât rezultatul unei mani¬festări tacite sau exprese a voinţei lor suverane, exprimate în mod clar. Normele de drept internaţional devin obligatorii pentru state numai atunci când decurg din voinţa liber expri¬mată a acestora, voinţă manifestată în tratate sau alte izvoare de drept internaţional.

Complexitatea sporită a vieţii şi problematicii internaţio¬nale în condiţiile actuale a determinat multiplicarea şi creş¬terea însemnătăţii formelor juridice de manifestare a voinţei suverane a statelor în procesul normativ internaţional.

Am văzut că norma de drept internaţional se realizează în raporturile dintre state pe baza liberului lor consimţământ. Liberul consimţământ în dreptul internaţional nu înseamnă lipsa răspunderii, dimpotrivă, statul care şi-a asumat obli¬gaţii internaţionale prin exprimarea liberă a voinţei sale suve¬rane poartă întreaga răspundere pentru nerespectarea lor şi poate suporta consecinţe juridice, inclusiv aplicarea unor sanc¬ţiuni internaţionale.

Acordul de voinţă al statelor, ca fundament al dreptului internaţional şi al caracterului său obligatoriu, se realizează,, de obicei, în cadrul unui proces sinuos, în cursul căruia se ajunge treptat, pe cale de concesii şi compromisuri reciproce, la soluţii acceptabile. În acest fel, are loc crearea normei, care devine, în mod egal, obligatorie pentru toate statele.

Prin realizarea acordului de voinţă nu se creează o voinţă unică, o contopire a voinţelor diferitelor state, aşa cum susţin unii doctrinari, ci dimpotrivă, statele îşi păstrează voinţele lor suverane, iar prin intermediul acordului înfăptuiesc doar condiţionarea reciprocă şi exercitarea voinţelor în aceeaşi direcţie, consfinţită de normele juridice create. În plus, voinţa statelor este determinată, în conţinutul său, de condiţiile social-politico concrete, existente în interiorul acestora, fapt care înlătură contopirea, voinţelor într-o voinţă generală în procesul formării normelor de drept internaţional.

Normele dreptului internaţional nu pot fi create nici prin simple manifestări unilaterale de voinţă a statelor, ci mimai printr-un consens al acestora, ceea ce semnifică, aşa cum sub¬linia diplomatul şi juristul român N. Titulescu, caracterul nu de „subordonare" a legii internaţionale, ci de coordonare, iar raportuiile dintre state, nu ca raporturi de „dependenţă", ci de „independenţă”.

2. OBIECTUL SI IZVOARELE DREPŢI LUI INTERNATIONAL

2.1. Obiectul dreptului internaţional

Spre deosebire de dreptul intern, care reglementează rela¬ţiile sociale în cadrul statelor, obiectul dreptului internaţional îl formează, în principal, relaţiile dintre state, reprezentând domeniul cel mai cuprinzător al relaţiilor internaţionale. Nu toate relaţiile dintre state formează, însă, obiectul dreptului internaţional. Pot exista relaţii politice care să nu fi dobândit un caracter juridic. Spre a fi guvernate de normele dreptului internaţional, relaţiile dintre state trebuie să fie, sub aspectul conţinutului, relaţii în care acestea se manifestă ca titulare ale drepturilor lor suverane, ale puterii de stat.

Obiect al dreptului internaţional contemporan îl constituie şi relaţiile care se creează între state si alte subiecte de drept internaţional (organizaţii internaţionale - O.N.U., O.S.A., O.U.A.), precum si organe reprezentative ale popoarelor care luptă pentru eliberare, pentru creare a unui stat propriu - O.E.P., S.W.A.P.O.

Din punct de vedere al conţinutului relaţiilor între state care fac obiectul reglementării prin norme de drept interna¬ţional, dreptul internaţional contemporan are o sferă atotcuprinzătoare privind raporturi politice, economice, ştiinţifice, sociale, culturale, diplomatice şi consulare etc.

Dreptul internaţional contemporan, având un caracter universal, obiectul său îl constituie relaţiile dintre toate statele, indiferent de mărimea lor sau regiunea în care sunt situate. În ceea ce priveşte organizaţiile internaţionale, acestea au cali¬tatea de subiecte derivate, secundare, numai dacă şi în măsura în care statele le recunosc.