Drept Internațional Privat

4.1. OBIECTIVE:

• familiarizarea cursanţilor cu metodele de reglementare a raporturilor juridice cu element de extraneitate

• înţelegerea metodei conflictualiste

• cunoaşterea metodei proper law

• înţelegerea metodei normelor materiale şi a metodei normelor de aplicare imediată

4.2. METODA CONFLICTUALISTĂ

Raporturile juridice de drept internaţional privat sunt reglementate, în diverse siteme de drept prin utilizarea unor metode proprii. Cele mai cunoscute metode sunt: metoda normelor conflictuale sau metoda confiictualistă, metoda normelor materiale sau substantiale, metoda normelor de aplicare imediată, metoda proper law.

Metoda folosirii normelor conflictuale presupune alegerea, dintre mai multe legi, a aceleia care se aplică raportului juridic respectiv, şi anume legea care are cea mai mare legătură cu raportul juridic respectiv (F. Ciutacu, Drept internaţional privat, Ed. Themis Art, Bucureşti, 2005, p. 10).

Fiecare stat îşi are propriul său sistem de norme conflictuale. La noi, norma conflictuală o constituie Legea nr. 105/1992.

Există posibilitatea posibilitatea ca normele conflictuale naţionale să fie adoptate de către mai multe state, pe cale de convenţie internaţională şi astfel, ele îşi pierd caracterul naţional.

În doctrină, sunt autori care apreciază că metoda folosirii normelor conflictuale este raţională şi acceptabilă, ea permiţând o reglementare corespunzătoare a raporturilor cu element de extraneitate (A. Fuerea, op. cit., p. 18). Aceeaşi opinie o împărtăşim şi noi, însă o altă parte a doctrinarilor au adus critici acestei metode.

Dintre criticile aduse (a se vedea I. P. Filipescu, AI. Fiiipescu, op. cit., p. 28-29) menţionăm:

- este o metodă prea complexă şi datorită acestui fapt apar dificultăţi practice;

- este incertă şi imprevizibilă pentru că majoritatea ţărilor normele conflictuale au origine jurisprudenţială, nu legală;

- aplică raportului juridic de drept internaţional privat o lege internă, făcând abstracţie de faptul că este un raport juridic cu element străin

- teoria conflictelor de legi şi metoda conflictualistă au caracter de complexitate, care ridică dificultăţi în aplicarea practică, mai ales dacă se are în vedere şi împrejurarea că distincţia între normele de fond şi cele de formă diferă de la un sistem de drept la altul;

Împotriva acestor critici au fost aduse următoarele argumente (a se vedea I. P. Filipescu, AI. Fiiipescu, op. cit., p. 28-29):

- norma conflictuală este compatibilă cu comerţul internaţional, iar extin¬derea rapidă a acestuia dovedeşte acest lucru. Normele materiale uniforme sunt mai indicate în domeniul dreptului comerţului internaţional, dar noi suntem în materia dreptului internaţional privat, pentru care norma conflictuală este adecvată;

- normele conflictuale se diversifică permanent tocmai pentru a veni în întâmpinarea noilor exigenţe ale contextului socio - economic, iar metoda proper law şi aplicarea normelor materiale sunt forme particulare ale metodei conflictuale.

În concluzie, metoda conflictuală poate fi sintetizată în următoarele idei: ori de câte ori instanţa are de soluţionat un litigiu cu privire la un raport juridic cu element de extraneitate şi sunt două sau mai multe sisteme de drept susceptibile a se aplica, trebuie să recurgă la norma conflictuală a forului (Ia propriul sistem de drept internaţional privat) şi să aplice legea desemnată de aceasta.

TEST DE AUTOEVALUARE:

1. Arătaţi ce se înţelege prin metoda conflictualistă.Folosiţi spaţiul de mai jos pentru formularea răspunsului.

& Răspunsul poate fi consultat la pagina

2. Indicaţi un argument în susţinerea utilizării metodei conflictualiste.Folosiţi spaţiul de mai jos pentru formularea răspunsului.

& Răspunsul poate fi consultat la pagina

4.3. METODA NORMELOR MATERIALE

Normele materiale sunt aplicabile nemijlocit raporturilor juridice cu element de extraneitate. Reglementarea directă, prin intermediul normelor materiale, prezintă o pondere importantă şi conferă raporturilor juridice o certitudine reală.

Uneori, norma materială conţine o normă care o declară aplicabilă raportului juridic respectiv (Ion P. Filipescu, Andrei I. Filipescu, op. cit., p. 27 ).

De pildă, Convenţia de la Haga din 1964, referitoare la legea uniformă privind vânzările internaţionale de obiecte mobile corporale stabileşte normele materiale aplicabile între părţile con¬tractante, care au domiciliul pe teritoriul unor state diferite. Normele materiale fiind aplicabile numai raporturilor cu element străin, domeniul lor de acţiune se determină printr-o normă conflictuală.