Drept Internațional Privat

OBIECTIVE:

- Cunoaşterea specificității și a trăsăturilor caracteristice ale dreptului internațional privat;

- Indentificarea raporturilor juridice care intră sub incidența dreptului internațional privat;

- Înțelegerea metodei de reglementare a raporturilor cu element străin;

1. Noțiune, obiect şi metodă de reglementare privind dreptul internațional privat

1.1 Noțiune

Dreptul internaţional privat este acea ramură a sistemului nostru de drept, cuprinzând totalitatea normelor juridice, care reglementează soluţionarea conflictelor de legi, a conflictelor de jurisdicţii, precum şi condiția juridică a străinului în țara noastră.

Trăsături care definesc şi individualizează dreptul internațional privat:

-ramură de drept ce aparține sistemului de drept intern al fiecărui stat.

-normele dreptului internațional privat sunt cunoscute sub denumirea de norme conflictuale, deşi această ramură de drept operează şi cu norme materiale - cum sunt, de exemplu, cele care reglementează condiţia juridică a străinului sau normele (materiale) uniforme incluse în diferite tratate sau convenţii internaţionale;

-în domeniul său intră conflictul de legi, conflictul de jurisdicții, condiția juridică a străinului și cetățenia.

-reglementează numai o parte din relațiile de drept privat cu element de extraneitate: raporturile de drept civil, de dreptul familiei, dreptul muncii, procedură civilă şi alte raporturi conexe cu acestea.

1.2 Obiectul de reglementare

 Relațiile juridice caracterizate prin aceea că au în componență un element străin, ce constituie principalul factor de diferențiere față de raporturile juridice de drept intern.

1.3 Raportul juridic de drept internațional privat

Activitatea personelor fizice sau juridice se desfășoară nu numai în cadrul intern al fiecărui stat, ci și în cadrul relațiilor internaționale, ceea ce conduce la nașterea unor raporturi juridice în care unul sau mai multe elemente sunt ”străine” sau de ”extraneitate”, în sensul că prezintă legătură cu două sau mai multe state.

Exemple:

- un contract încheiat între o societate română şi un partener german, a cărui loc de executare a obligaţiilor este Germania;

- o căsătorie perfectată între un cetăşean român şi un cetăţean francez pe teritoriul Statelor Unite ale Americii;

- masa succesorală se află pe teritoriul unui alt stat;

- moștenirea lăsată de un cetățean străin cu ultimul domiciliu în România;

- adopţia unui copil minor român realizată de o familie din Anglia;

- faptă cauzatoare de prejudiciu produsă pe teritoriul altui stat;

Existența unor asemenea elemente determină ca raporturile juridice să vină în

contact cu mai multe sisteme de drept.

Raporturile juridice de drept internațional privat sunt raporturile civile, comerciale, precum și alte raporturi de drept privat cu element de extraneitate [art. 2557 alin. (2) Cod Civil].

Trăsăturile caracteristice raportul juridic de drept internațional:

- raportul juridic de drept internațional privat conține un element străin, prin care are legătură cu mai multe sisteme de drept. Prin intermediul elementului străin al raportului juridic, poate să ia naștere un conflict de legi;

- raportul juridic de drept internațional privat ia naștere în domeniul dreptului privat în sens larg;

- subiectele raportului juridic de drept internațional privat sunt persoane fizice sau persoane juridice. În calitatea sa și de subiect de drept civil, statul poate fi parte într-un raport juridic cu element străin.

Nu orice raport juridic cu element de extraneitate formează obiect de reglementare a dreptului internatțonal privat, ci numai raporturile de drept civil, în sens larg.

Nu intră în această categorie raporturile cu element străin din domeniul dreptului administrativ, dreptului financiar, dreptului penal sau dreptului procesual penal.

1.4 Elementul de extraneitate

Elementul străin sau de extraneitate  simplă împrejurare de fapt datorită căreia raportul juridic este legat de mai multe tări şi prin aceasta de mai multe sisteme de drept.

Trăsăturile caracteristice elementului de extraneitate:

- nu este un element de structură al raportului juridic de drept international privat, în sensul că nu este un al patrulea element, alături de subiecte, conţinut şi obiect. Este doar un fapt juridic care se referă la unul sau mai multe din cele trei elemente de structură (ex: faptul că persoana fizică – subiect al raportului juridic – are cetățenia străină sau domiciliul în străinătate; obiectul vânzării se află pe teritoriul altei țări, locul delictului este în străinătate, contractul se încheie în altă țară, etc).

- este calificat ca fiind element străin prin raportare la un anumit sistem de drept. Elementul de extraneitate este analizat ca fiind "străin" prin raportare la sistemul de drept al forului. Determinarea elementelor de extraneitate și efectele produse de acestea diferă de la un sistem de drept la altul. De exemplu, pentru determinarea legii naționale a persoanei fizice, unele sisteme de drept consideră că elementul de extraneitate il constituie cetățenia iar altele consideră că îl constituie domiciliul persoanei fizice.