Drept Internațional Privat

Obiectivele cursului

Prin asimilarea cunoştinţelor acestui curs, studentul va fi capabil să rezolve

conflictele de legi în spaţiu şi conflictele de legi în timp şi în spaţiu, utilizând cele mai

potrivite norme conflictuale în scopul aflării legii aplicabile în concret raportului juridic

cu element de extraneitate.. De asemenea, acest curs ii formează studentului

aptitudinile necesare pentru a soluţiona corect conflictele de competenţă jurisdicţională

şi în materia recunoaşterii si executării hotărârilor judecătoreşti, conflicte ce apar între

instanţele române şi cele străine.

Pentru atingerea în concret a acestor obiective, recomandăm completarea acestui

suport de curs cu următoarea lucrare: Dariescu Cosmin, Fundamentele dreptului

internaţional privat, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2012.

UNITATEA DE STUDIU 1

Noţiuni preliminare

Obiectul cursului

Un curs general de paisprezece lecţii nu poate trata toate problemele de drept

internaţional privat. De aceea, se impune, după exemplul altor specialişti, operarea unei

selecţii1. Vom începe cu noţiunile preliminare, apoi vom urmări conceptele fundamentale ale

conflictelor de legi ( de la Capitolul al doilea la Capitolul al optulea), apoi vom prezenta

normele conflictuale speciale utilizate de autorităţile româneşti în diverse materii ( de la

Capitolul al nouălea la al treisprezecelea) pentru a încheia cu soluţionarea conflictelor de

jurisdicţii (problemă care în practică trebuie rezolvată întotdeauna înaintea determinării

regulilor conflictuale aplicabile litigiului).

Diversitatea sistemelor de drept pozitive şi varietatea raporturilor sociale în

spaţiu şi timp

Dreptul pozitiv (ce include legile, cutumele, jurisprudenţa) existent în lume nu este

nici universal şi nici perpetuu. El se împarte într-un mare număr de sisteme juridice, fiecare

autonom, cu norme proprii, adesea divergente care se aplică într-o anumită epocă, pe un

anumit teritoriu, anumitor persoane. Pe de altă parte, faptele juridice se nasc, se dezvoltă,

produc efectele şi sunt adesea judecate cu caracteristicile lor de continuitate în epoci şi în

locuri diferite. Efectele vieţii individului pot avea legătură cu teritorii diferite, cu o varietate

de indivizi şi se pot prelungi în epoci diferite..

Conflictele de legi în spaţiu şi în timp

Aceste fapte intră în relaţie, în epoci şi în zone geografice diferite, cu legi autonome

şi divergente care nasc în spiritului celui interesat (al avocatului, al autorităţii, al

judecătorului) o îndoială asupra legii aplicabile: legea proprie (aceea a persoanei care o

aplică, numită legea forului) sau legea străină, sau, pe de-o parte, legea actuală şi pe de alta,

legea anacronică (legea veche). Aceste stări de îndoială sunt denumite în limbajul juridic

conflicte de legi în spaţiu (dintre legea forului şi legea străină), respectiv conflicte de legi în

timp (dintre legea actuală şi cea veche)2. Raporturile juridice care prin anumite elemente

(numite de extraneitate) au legătură cu mai multe sisteme de drept şi care generează

conflictele de legi în spaţiu (şi pe cele în spaţiu şi timp) sunt denumite raporturi juridice cu

element de extraneitate3.

1 A se vedea Haroldo Valladão, Développement et intégration du droit international privé, nottamment dans les rapports de famille (Cours général de droit international privé) în „Recueil des Cours de L’Academie de droit international de la Haye”, Tome 133 (1971), p.422 sau Ernestina Ungureanu, Drept internaţional privat, Partea I şi Partea a II-a, Editura „Cugetarea”, Iaşi,1999, 2000.

2 Haroldo Valladão, Développement et intégration du droit international privé, nottamment dans les rapports de famille (Cours général de droit international privé) în „Recueil des Cours de L’Academie de droit international de la Haye”, Tome 133 (1971), p.422.

3 Ioan Macovei, Drept internaţional privat, Ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Editura Ars Longa, Iaşi, 2001, pp.9-11.

Soluţiile oferite de dreptul internaţional privat şi de dreptul intertemporal.

Definiţii.

Pentru soluţionarea conflictelor de legi în spaţiu şi a celor în timp, dreptul şi-a creat

propriile ramuri. Este vorba de dreptul internaţional privat şi de dreptul intertemporal4.

Dreptul internaţional privat reprezintă acea ramură a dreptului care reglementează

raporturile juridice cu element de extraneitate, indicând legea aplicabilă acestora şi

autoritatea competentă să soluţioneze litigiile legate de aceste raporturi5.

Dreptul intertemporal soluţionează conflictele de legi în timp, reglementând faptele

juridice în relaţia lor temporală cu legi divergente. El reglementează faptele în tranziţie, care

trec de-a lungul timpului de la o lege la alta.

Unitatea celor două ramuri de drept în primele izvoarele juridice formale

moderne. Legătură strânsă şi influenţă reciprocă. Respectarea legii străine şi

a celei vechi

Aceste două ramuri de drept au făcut obiectul aceleiaşi ştiinţe juridice, numită ştiinţa

izvoarelor dreptului, disciplină care studiază legile, natura lor, efectele lor şi modul de

aplicare. Principiile acestor ramuri de drept au fost formulate în primele titluri ale

codificărilor generale vechi.

În prezent, dezvoltarea ramurii dreptului internaţional privat a impus abandonarea

acestui mod de reglementare. Raporturile de drept internaţional privat beneficiază de o

reglementare extinsă cuprinsă fie în Codul civil (a se vedea Cartea a VII-a a Codului civil

român din 2009), fie într-o lege separată (spre exemplu, Legea nr. 105/1992 cu privire la

reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, abrogată prin intrarea în vigoare a

noului Cod civil român).

În doctrină, s-a subliniat puternica legătură existentă între dreptul internaţional privat

şi dreptul intertemporal. Cele două ramuri de drept se influenţează reciproc. Există conflicte

de legi în spaţiu unde lex fori este îndeobşte legea nouă, iar legea străină este legea veche.

Aceste conflicte de legi între legea sub imperiul căruia s-a născut un drept şi legea altui stat

unde se solicită recunoaşterea lui sunt denumite în doctrina de drept internaţional privat

conflicte de legi în timp şi spaţiu pentru a le deosebi de cele exclusiv în spaţiu (născute între

legile unor state diferite la momentul naşterii, modificării, transmiterii sau stingerii unui

drept) şi cele exclusiv temporale (apărute între reglementările juridice succesive aparţinând

aceluiaşi stat şi cu privire la acelaşi drept)6.

Atât dreptul internaţional privat (pe care-l vom abrevia prin DIP) cât şi dreptul

intertemporal respectă legea străină şi legea veche pentru a asigura continuitatea juridică

spaţială şi temporală a vieţii juridice a persoanelor cu excepţia limitărilor impuse de

principiile fraudei la lege şi ale ordinii publice.