Drept Internațional Public

În relaţiile internaţionale actuale iau parte un număr tot mai mare

de actori: statele, organizaţiile internaţionale guvernamentale şi

neguvernamentale, întreprinderile multinaţionale, persoane fizice şi

juridice, opinia publică, toate formând ceea ce denumim comunitatea

internaţională. Societatea internaţională însă, în esenţă o societate a

statelor suverane independente şi egale în drepturi chiar dacă ele diferă

ca mărime, nivel de dezvoltare şi sisteme de valori.

În condiţiile lumii de azi, toate statele sunt vecine, nici unul nu se

poate izola şi fiecare din ele poate fi afectat de modul în care celelalte

folosesc cele trei elemente ce compun planeta Pământ.

Printre trăsăturile esenţiale ale societăţii internaţionale

contemporane distingem consacrarea tot mai puternică a interdependenţei

între state, atât în planul securităţii cât şi în domeniul economic sau

ecologic.

Se constată totodată, descentralizarea puterii, adică statele,

rămân suverane iar cooperarea lor se desfăşoară pe baze voluntare chiar

dacă este obiectiv necesară. Descentralizarea puterii înseamnă, în acelaşi

timp că statele nu pot fi supuse unei autorităţi juridice superioare.

Necesitatea extinderii şi organizării cooperării dintre state a dus la

formarea şi multiplicarea organizaţiilor interguvernamentale, la extinderea

şi diversificarea competenţelor şi sarcinilor, făcându-le noi subiecte de

drept internaţional (cca.400). Ele constituie cadrul cooperării permanente

multilaterale între state dar, totodată, stabilesc şi limitele acţiunii

individuale a fiecărui stat membru.

Din toate aceste motive termenul de comunitate internaţională

folosit îndeosebi în trecut, nu corespunde pe deplin realităţii politice

globale actuale şi este mai potrivit cel de societate internaţională.

Un sistem de drept există numai în relaţia cu o societate sau

comunitate. Această regulă cardinală se aplică şi dreptului internaţional

public, care reglementează raporturile juridice ce iau naştere şi se

desfăşoară în societatea internaţională.

Normele şi instituţiile Dreptului Internaţional urmăresc îndeosebi să

asigure pacea şi justiţia, să promoveze dezvoltarea economică, să

garanteze drepturile universale ale omului, să instaureze o ordine

internaţională politică şi economică necesară progresului umanităţii.

I. 2. Obiectul de reglementare al dreptului internaţional

Spre deosebire de dreptul intern care reglementează relaţiile

sociale în cadrul unui stat, obiectul de reglementare al Dreptului

Internaţional îl formează în principal în principal relaţiile dintre state,

reprezentând domeniul cel mai cuprinzător al relaţiilor internaţionale.

Nu toate relaţiile dintre state formează însă obiectul Dreptului

Internaţional, de exemplu relaţiile politice fără caracter juridic.

Spre a fi guvernate de normele dreptului internaţional relaţiile

dintre state trebuie să fie, sub aspectul conţinutului relaţii în care acestea

se manifestă ca titulare ale drepturilor lor suverane, ale puterii de stat.

Obiect al dreptului internaţional contemporan îl constituie şi

relaţiile care creează între state şi alte subiecte de drept internaţional.

Din punct de vedere al conţinutului relaţiilor între state care fac

obiectul reglementărilor prin norme de drept internaţional, dreptul

internaţional are o sferă atotcuprinzătoare privind raporturile politice,

economice, ştiinţifice, sociale, culturale, diplomatice şi consulare etc.

Rezultă că relaţiile internaţionale pot avea caracter politic, juridic,

economic etc. fiind relaţii juridice prin care părţile stabilesc obligaţii şi

drepturi reciproce care pot fi de drept internaţional sau de drept intern şi

relaţii de drept internaţional în care statele apar ca purtătoare a

suveranităţii de stat.