Drept internațional public - curs 7

Uniunea Franceza (Comunitatea franco-africana) este formata, potrivit Constitutiei din 1946, din Republica Franceza si teritoriile fostului imperiu colonial francez de peste mari (Senegal, Coasta de Fildes, Volta Superioara,Mauritania, Congo, Gabon, Madagascar).In perioada 1955-1956 s-au inregistrat tendintele de destramare, ceea ce a determinat prin Constitutia din 1958 crearea Comunitatii franco-africana in care au intrat o parte din fostele teritorii ce si-au dobandit intre timp independenta.

In istorie au existat, sub mai multe forme, state dependente care au avut unele elemente ale calitatii de subiecte ale dreptului international. In aceasta situatie au fost statele vasale, vasalitatea fiind o forma de dependenta tipica evului mediu, constand in extinderea relatiei dintre suveran si vasal la raporturile dintre state. Deosebit de vasalitate, a fost protectoratul o forma de dependenta constand in aceea ca statul protejat transfera prin tratat, statului protector, conducerea relatiilor sale externe.

Teritoriile sub mandat sau tutela au fost teritorii detasate de la statele invinse ca rezultat al celor doua razboaie mondiale. Sistemul de mandat creat prin Pactul Ligii Natiunilor si cel de tutela creat prin Carta ONU, stabileau ca teritoriile sub mandat sau tutela nu intrau sub suveranitatea statelor respective, ci ramaneau sub autoritatea generala a Organizatiei pana la dobandirea independentei depline, prin exercitarea dreptului la autodeterminare de catre popoarele din acele teritorii.

Statul neutru ca subiect de drept international

Neutralitatea este situatia juridica a unui stat, garantata sau recunoscuta de celelalte state, constând în obligatia acestuia de a nu participa la nici un razboi impotriva altui stat. Dupa atitudinea fata de beligeranti, neutralitatea poate fi impartiala, statul neutru adooptând o asemenea atitudine fata de toti beligerantii, dar fara a lua parte la operatiuni militare.

In zilele noastre s-a dezvoltat forma neutralitatii pozitive, adica a neutralitatii in timp de pace. Prima reglementare, care cuprinde reguli privind drepturile statelor neutre, a fost denumita în

comertul maritim, Consolato del Mare, o culegere de reguli publicata la Barcelona, în jurul anului 1494.

Din cele mai vechi timpuri, neutralitatea a definit situatia juridica de impartialitate a unui stat, fata de toate statele beligerante, participante la un razboi. Asumarea de catre un stat a obligatiei de a nu participa la nici un conflict armat a transformat neutralitatea ocazionala într-una permanenta.

In istoria dreptului international, primul statut de neutraliltate permanenta l-a dobândit Elvetia, statut consacrat în Declaratia din 20 martie 1815 a Congresului de la Viena. Neutralitatea permanenta a Elvetiei a fost reafirmata în tratatul de la Saint-Germain din 1919.

Neutralitatea permanenta se formeaza pe o baza juridica complexa, implicând o serie de acte unilaterale, bi si multilaterale care, prin cuprinsul lor, reflecta acordul de vointa atât a statului care consimte la adoptarea unui astfel de statut, cât si al celorlalte state care recunosc sau garanteaza o astfel de situatie juridica.

Statul permanent neutru este si ramâne subiect suveran, independent al dreptului international, inainte de toate prin faptul ca situatia sa juridica speciala este rezultatul liberului sau consimtamânt, act de suveranitate corespunzator vointei si intereselor sale, convergente acordului exprimat al altor state.

Principalele obligatii ale statelor permanent neutre sunt: 1.de a nu lua parte la pacte (aliante) politice, militare, economice, care ca scop pregatirea militara; 2.de a nu permite folosirea teritoriului lor pt.amplasarea de baze militare straine, rampe de lansare a rachetelor; 3.de a nu detine, produce, experimenta arme nucleare.

Statul permanent neutru are dreptul la suveranitate, independ.nationala si integritate teritoriala.Are dreptul la autoaparare individuala si colectiva, are dreptul de a cere ajutor si de a fi ajutat când este victima unei agresiuni, ca si dreptul de a fi membru ONU.

Miscarea de nealiniere.

Institutia neutralitatii pozitive sau a neutralitatii în timp de pace are ca element definitoriu neparticiparea la blocurile militare. Acest principiu a creat categoria “statelor nealiniate”, care numara peste 100 de state din Asia si Africa, mai ales cele care si-au dobandit independenta.

Neutralitatea pozitiva, desi nu are un statut juridic special, este in curs de a deveni o institutie a dreptului international contemporan. Numeroasele documente adoptate, de la Declaratia de la Bandung din 1955, au prevazut ca statele, care duc aceasta politica, nu pot sa faca parte din blocuri militare. Ele trebuie sa lupte pt.mentinerea pacii, conform scopurilor si principiilor Cartei ONU, pt.eliberarea teritoriilor de sub dominatie straina, pt.interzicerea bazelor militare pe teritoriul lor, de asemenea, trebuie sa sustina dezarmarea, sa combata discriminarile rasiale, sa contribuie la solutionarea pe cale pasnica a diferendelor internationale, sa dezvolte colaborarea economica, tehnico-stiintifica si culturala cu toate statele.

Alte subiecte ale dreptului international contemporan

a)Popoarele (natiunile)ca subiecte de drept international. Dreptul international contemporan consacra personalitatea juridica internationala popoarelor si natiunilor care lupta pt.eliberarea si formarea lor ca state independente, de a-si hotara singur soarta, fiecare popor este titular de drepturi si obligatii internationale si se bucura de protectia nemijlocita a normelor juridice internationale.

In Declaratia din 1970, asupra principiilor dreptului international, se mentioneaza ca, in exercitarea dreptului lor, la autodeterminare, popoarele pot sa reactioneze si sa reziste impotriva masurilor de constrangere prin care un stat ar incerca sa le lipseasca de acest drept; totodata pot, “sa caute si sa primeasca un sprijin, conform scopurilor si principiilor Cartei Natiunilor Unite”.

Popoarele au dreptul la autoaparare individuala si colectiva, implicand dreptul si obligatia statelor membre ale comunitatii internat.de a acorda ajutor oricarui popor aflat in procesul eliberarii sale. Calitatea de subiect de drept internationala poporului aflat in procesul eliberarii, se manifesta si prin exercitarea unor drepturi si anume: *dreptul de reprezentare diplomatica in relatiile cu statele si in conditiile conventie; *dreptul de participare prin reprezentanti cu statut de observator la ONU si alte organizatii internationale; *participarea ca membru asociat la acele organizatii internationale al caror statut cuprinde dispozitii in acest sens; *participarea la relatiile cu statele si organizatiile internationale prin reprezentantii lor legitimi.

Statutul juridic al poporului (natiunii), aflat in procesul eliberarii, are o sfera de exercitare limitata si tranzitorie, dar de o reala insemnatate practica, in miscarea sa de eliberare nationala.Ca sfera de actiune, calitatea de subiect de drept international se manifesta numai in anumite domenii, iar in timp se exercita pana la dobandirea independentei si a crearii statului nou, care va beneficia de personalitate juridica internationala deplina.