Drept internațional public și privat

CAPITOLUL I

NATURA DREPTULUI INTERNATIONAL PUBLIC

1.1. Drept international public. Societate internationala. Relatii internationale.

În acceptiunea sa cea mai larga, dreptul international public, odinioara denumit si “dreptul gintilor”, reprezinta ansamblul de norme juridice care reglementeaza raporturile care se stabilesc în cadrul societatii internationale.

Societatea internationala este formata, în primul rând, din state, purtatoare de suveranitate, care îsi asuma, în mod nemijlocit, anumite drepturi si obligatii în raportuile dintre ele. În societatea internationala contemporana, statelor li se alatura organizatiile interguvernamentale si anumite entitati nestatale, a caror capacitate de a-si asuma drepturi si obligatii internationale decurge din vointa statelor. Principala caracteristica a societatii internationale consta deci în natura sa poliarhica, în sensul ca puterea este repartizata între diferitele state care o compun. Aceasta caracteristica se explica prin existenta, din punct de vedere juridic, a suveranitatii statelor.

Raporturile ce se stabilesc în cadrul societatii internationale sunt, în general, denumite relatii internationale. Termenul de relatii internationale desemneaza însa mai multe categorii de raporturi sociale, având ca trasatura comuna faptul ca depasesc limitele unui singur stat, si anume:

(a) raporturile dintre state si dintre acestea si celelalte entitati ale societatii internationale, în primul rând organizatiile internationale;

(b) raporturile la care participa persoane fizice sau juridice din diverse state. Sub incidenta dreptului international public cad doar relatiile dintre state si dintre acestea si celelalte entitati componente ale societatii internationale.

Drept international privat. În sfera dreptului international public nu intra reglementarea oricaror raporturi juridice care conin un element de extraneitate. Acest element poate rezulta din faptul ca parttile sau una din partile raportului juridic, obiectul sau efectele acestuia sunt plasate în state diferite. Asemenea raporturi sunt reglementate de alte ramuri ale dreptului, în primul rând de catre dreptul international privat.

Dreptul international privat reprezinta un ansamblu de norme juridice interne, specifice fiecarui stat, care reglementeaza raporturile dintre persoane fizice sau juridce continând elemente de extraneitate. Datorita acestor elemente, în desfasurarea respectivelor raporturi juridice pot aparea conflicte de legi. Aceasta semnifica faptul ca au vocatie concurenta legile interne din doua sau mai umlte state. Normele de drept international privat ale fiecarui stat solutioneaza tocmai aceste conflicte de legi.

1.2. Raportul dintre dreptul international si dreptul intern

Dreptul international public pe de o parte, si dreptul intern, pe de alta parte, sunt doua sisteme de norme si doua tipuri distincte de drept care actioneaza în planuri si prin mijloace diferite. Desi distincte, între cele doua sisteme exista importante interferente prin intermediul statelor, în jurul carora sunt organizate si prin care actioneaza.

Astfel, pe de o parte, exista norme de drept international, în special acelea cuprinse în tratate internationale, în temeiul carora statele care devin parti la acestea sunt obligate sa ia masuri în planul legislatiei lor interne, pentru aducerea la îndeplinire a obligatiilor ce le revin din aceste tratate, ca de exemplu în materia dreputilor omului, transporturilor internationale, combaterea poluarii, a terorismului, a traficului de droguri, s.a.

Pe de alta parte, o serie de reglementari interne, specifice fiecarui stat, stabilesc conditiile de desfasurare a relatiilor respectivului stat cu alte state sau organizatii internationale si produc deci efecte în ordinea internationala. În aceasta categorie intra, de exemplu, stabilirea competentei organelor statului prin intermediul carora se desfasoara relatiile sale externe, problemele privind cetatenia, statutul juridic al strainilor, procedurile interne prin intermediul carora un stat devine parte la tratatele internationale.

În decursul timpului, în doctrina dreptului international s-au cristalizat, în legatura cu acest raport, mai multe curente de gândire si respectiv anumite constructii teoretice: dualismul si monismul, acesta din urma cu doua variante.

Dualismul s-a dezvoltat cu precadere în secolul al XIX- lea si la începutul secolului XX, sub influenta doctrinelor pozitiviste care scoteau în evidenta importanta “vointei suverane a statului”. În lumina acestei doctrine, dreptul intern si dreptul international, ar reprezenta doua sisteme juridice distincte, care actioneaza pe planuri diferite, cu domenii diferite de aplicare si fara comunicare între ele, având izvoare distincte si destinatari deosebiti: indivizii în dreptul intern si statele în dreptul international.