Drept Notarial

CURS 1

CAPITOLUL I

INTRODUCERE IN ACTIVITATEA NOTARIALA

1. CONSIDERATII INTRODUCTIVE

1.1.Noţiunea şi importanţa dreptului notarial

1.2. Obiectul dreptului notarial

1.3. Izvoarele dreptului notarial

2. DIN ISTORIA NOTARIATULUI

3. PRINCIPIILE ACTIVITĂŢII NOTARIALE

3.1. Funcţie autonomă

3.2. Autoritate publicã

3.3. Profesiune liberalã

3.4. Serviciu de interes public

3.5. Principiul legalitãţii

3.6. Principiul tratamentului egal, al echidistanţei şi al imparţialitãţii

3.7. Notarul îndeplineşte actele solitar şi personal

3.8. Confidenţialitatea sau principiul pãstrãrii secretului profesional

3.9. Disponibilitatea întocmirii actelor notariale

3.10. Principiul libertãţii contractuale

3.11. Rolul activ al notarului public

3.12. Monopolul activitatii notariale

1. CONSIDERATII INTRODUCTIVE

Romania, tara asezata in sud – estul Europei, ca un zid despartitor intre doua mari

civilizatii, orientala si occidentala, s-a mentinut si evoluat de-a lungul secolelor,

impunandu-si un anumit mod specific de dezvoltare sociala, care a condus la aparitia unui

sistem de drept propriu.

In functie de evolutia istorica a societatii romanesti sistemul de drept s-a

perfectionat, cunoscand tot atatea etape de dezvoltare ca si societatea insasi.

In Romania, institutia notariala, cunoscuta sub varianta moderna, nu este o

institutie veche. Notiunea de “notar” sau “act notarial” nu apare inscrisa in documentele

vechi ale vremii, decat foarete tarziu in Evul Mediu si atunci doar cu referire la

Transilvania. Cu toate acestea, activitatea notariala a existat in provincile romanesti din

cele mai vechi timpuri si pana astazi, rastimp in care distingem mai multe etape si anume

cea scalavagista, feudala si moderna.

1.1. NOŢIUNEA ŞI IMPORTANŢA DREPTULUI NOTARIAL

DREPTUL NOTARIAL este constituit din ansamblul normelor juridice care

reglementează modul de organizare a activităţii notariale, statutul notarului public şi

procedura de întocmire a actelor notariale. Enunţarea acestei definiţii sintetice relevă

existenţa unor norme juridice cu caracter diferit : unele sunt norme ce privesc doar

organizarea activităţii notariale şi structura organelor care o exercită sau o coordonează;

altele se referă la procedura de întocmire a diferitelor acte notariale.

Activitatea notarială asigură persoanelor fizice şi juridice, astfel cum precizează

chiar Art. 1 din Legea nr. 36/1995, „constatarea raporturilor juridice civile sau comerciale

2

nelitigioase, precum şi exerciţiul drepturilor şi ocrotirea intereselor, în conformitate cu

legea". Din aceste dispoziţii legale se poate desprinde şi importanţa deosebită a activităţii

notariale şi, implicit, a dreptului notarial. Intr-adevăr, societăţile moderne şi cu o solidă

economie de piaţă se caracterizează printr-o multiplicare accentuată a raporturilor

juridice la care participă persoanele fizice şi tot mai multe persoane juridice. Participarea

la viaţa juridică implică, cu necesitate, respectarea unei anumite ordini de drept şi a

valorilor ocrotite de aceasta.

Datorită acestui fapt actele juridice nu se pot întocmi fără respectarea unor condiţii

legale, fie ele de formă, fie de fond. Unul din marile principii ale dreptului civil este fără

îndoială acela al consen-sualismului. Aceasta înseamnă că, în general, simplul acord de

voinţă al părţilor este generator de drepturi şi obligaţii corelative.

Prin urmare, părţile nu sunt ţinute să recurgă la constatarea raporturilor lor civile

sau comerciale printr-un act întocmit în faţa unui notar public. Cu toate acestea, siguranţa

circuitului civil recomandă constatarea unor atare raporturi printr-un act scris, respectiv

chiar printr-un înscris întocmit şi autentificat de un specialist al dreptului, adică de un

notar public. Intocmirea unui înscris autentic, care să constate raportul juridic civil sau

comercial realizat de părţi, este dorit şi solicitat adeseori de părţi, ceea ce reprezintă o

garanţie solidă a conservării drepturilor lor.

Alteori, forma autentică a actului reprezintă chiar o condiţie de valabilitate a

contractului sau operaţiei juridice întocmite de părţi. Formalismul reprezintă o

caracteristică a actelor notariale. Dar formele nu sunt un scop în sine ci o necesitate

determinată de siguranta actelor notariale intocmite

1.2. OBIECTUL DREPTULUI NOTARIAL

Din definiţia deja enunţată şi din ansamblul reglementărilor în vigoare se poate

desprinde cu uşurinţă şi obiectul dreptului notarial. Acesta este format din normele

juridice privitoare la organizarea activităţii notariale, statutul notarului public şi la

procedura de întocmire a actelor notariale. Obiectul dreptului notarial este constituit şi

din normele privitoare la procedura succesorală notarială.

Obiectul dreptului notarial coincide şi cu obiectul disciplinei aferente acestui

domeniu. Aceasta nu înseamnă că obiectul de interes al dreptului notarial este cantonat la

instituţiile deja enunţate şi care au esenţialmente un caracter organizatoric şi procedural.

Domeniul de interes al dreptului notarial este însă mult mai larg şi cuprinde varii domenii

juridice. Avem în vedere, în primul rând, instituţii importante ale dreptului civil, cum sunt

cele privitoare la: contracte civile si/sau comerciale, societati comerciale, asociatii,

fundatii, succesiuni, drepturi reale si de creanta, şi publicitate imobiliară. Dreptul familiei,

îndeosebi prin instituţiile privitoare la capacitatea persoanelor fizice şi juridice şi la

reprezentarea lor, este şi el implicat în activitatea notarială.