Drept Notarial

Imagine preview
(8/10 din 5 voturi)

Acest curs prezinta Drept Notarial.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 41 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Drept

Cuprins

Introducere.
CAPITOLUL I.
CONSIDERATII GENERALE PRIVIND ACTIVITATEA NOTARIALÃ
Scurt istoric
1. Principiile de baza ale activitatii notariale
1.1. Functie autonoma
1.2. Profesiune liberalã
1.3. Serviciu de interes public
1.4. Autoritate publicã
1.5. Principiul legalitãtii
1.6. Principiul libertãtii contractuale.
1.7. Principiul tratamentului egal, al echidistantei si al impartialitãtii
1.8. Notarul îndeplineste actele solitar si personal
1.9. Confidentialitatea sau principiul pãstrãrii secretului profesional
1.10. Disponibilitatea întocmirii actelor notariale
CAPITOLUL II.
ORGANELE CU ATRIBUTII NOTARIALE
1. Institutii cu atributii notariale.
2. Biroul notarial - organizare
A. Functia biroului notarial
B. Sediile secundare ale birourilor notariale
C. Înregistrarea actelor si evidentele biroului notarial
D. Arhiva
3. Competenta
A. Competenta materiala
B. Competenta teritoriala
C. Conflicte de competenta
4. Organizarea functiei notarului public
4.1. Dobândirea calitatii
4.2. Notarii stagiari
4.3. Încetarea si suspendarea calitatii
CAPITOLUL III.
ORGANELE REPREZENTATIVE ALE NOTARILOR PUBLICI
1. Uniunea
2. Camera
3. Casa de Asigurari
CAPITOLUL IV.
STATUTUL NOTARULUI PUBLIC
- Rolul si pozitia notarului public în sistemul de drept
- Incompatibilitati si interdictii
- Drepturile notarilor publici
- Obligatiile notarilor publici
- Controlul profesional
- Raspunderea notarului public
1. Civila
2. Disciplinara (profesionanla)
CAPITOLUL V. PROCEDURA ACTELOR NOTARIALE
Reguli comune pentru Îndeplinirea actelor notariale
1. Faza premergatoare încheierii actelor notariale.
2. Îndeplinirea actelor notariale.
3. Refuzul de indeplinire a actului notarial.
4. Eliberarea actelor notariale.
AUTENTIFICAREA ACTELOR
1. Notiuni prealabile.
2. Procedura autentificarii.
PROCEDURA SUCCESORALA
1. Notiuni prealabile.
2. Competenta notarului în materie succesorala.
3. Deschiderea procedurii succesorale.
4. Masurile de inventariere, conservare si administrare a bunurilor succesorale.
5. Desfasurarea procedurii succesorale.
6. Suspendarea procedurii succesorale.
7. Încheierea procedurii succesorale.
Certificatul de mostenitor sau legatar.
8. Succesiunea vacanta.
LEGALIZAREA SEMNATURILOR SI A SIGILIILOR
1. Notiuni prealabile.
2. Procedura legalizarii de semnatura.
LEGALIZAREA COPIILOR DUPA ÎNSCRISURI
1. Notiuni prealabile.
2. Procedura legalizarii copiilor.
EFECTUAREA SI LEGALIZAREA TRADUCERILOR
1. Notiuni prealabile.
2. Procedura de legalizare a traducerilor.
DAREA DE DATA CERTA ÎNSCRISURILOR
CERITIFICAREA UNOR FAPTE CONSTATATE DE NOTAR
PRIMIREA ÎN DEPOZIT A ÎNSCRISURILOR SI DOCUMENTELOR
ELIBERAREA DE DUPLICATE SI REFACEREA ÎNSCRISURILOR
ACTELE DE PROTEST AL TITLURILOR DE VALOARE
EFECTUAREA LUCRARILOR PRIVIND PUBLICITATEA
IMOBILIARA
CAPITOLUL VI.
CONTROLUL JUDECÃTORESC AL ACTIVITÃTII NOTARIALE
- Notiuni generale
- Plângerea
- Actiunea în anulare
CAPITOLUL VII.
UNIUNEA INTERNATIONALA A NOTARIATULUI LATIN

Extras din document

INTRODUCERE

Ce este, de fapt, notarul ?

De ce avem nevoie de notar ?

Iata doua întrebari la care vom încerca sa raspundem în cele ce urmeaza.

Cunoastem, foarte bine, ca interesele economice ale persoanelor fizice si juridice se reflecta, în numeroase cazuri, în acte juridice.

Tot atât de bine stim ca principiul consensualismului, sta la baza încheierii valabile a actelor juridice.

Astfel, în cele mai multe cazuri, acordul de vointã al pãrtilor este suficient pentru încheierea valabilã a actului, materializarea acestuia (instrumentum) fiind folositã doar ca o mãsura de prevedere, ca mijloc de probã, în cazul aparitiei unor litigii.

Totusi, datoritã importantei lor, unele acte sunt cerute a fi încheiate în anumite forme sau îndeplinind unele solemnitãti, simpla manifestare de vointã nefiind o garantie suficientã pentru pãrti. Si atunci este necesar ca aceasta manifestare de vointa a partilor sa fie certificatã cu o putere oficialã de cãtre o persoana investitã cu autoritatea statului.

Pe langã situatiile prevãzute expres de lege pentru valabila încheiere a actelor, pãrtile, pentru o mai bunã redactare a înscrisului sau pentru o certificare suplimentarã a vointei lor apeleazã la forma autenticã si la serviciile unui profesionist, în spetã, a unui notar public.

Activitatea notarului se concentreaza pe mai multe repere si anume:

- pe relatia dintre clienti, unde notarul se comporta ca un adevarat judecator al cauzelor deduse în fata sa si

- pe relatia dintre clienti si autoritatile statului, unde notarul prin autoritatea cu care este investit îndeplineste, în numele clientilor sai, proceduri prealabile, la diverse institutii ale statului, în vederea aplicarii corecte a prevederilor legale în actele pe care le instrumenteaza. Pe lânga responsabilitatile cu caracter profesional notarul are si o datorie speciala de loialitate si colaborare cu statul, superioara unui cetatean, el fiind cel care pune în aplicare si apara legea, fiind un garant al drepturilor cetatenilor si un liant între cetateni si autoritatile statului.

Rolul notarului devine tot mai important deoarece, în afara autoritatii cu care este investit, acesta este si un aparator al intereselor cetatenilor.

Asistam, în prezent, în cadrul profesiei noastre, la crearea unor legãturi mult mai strânse decât cele dintre client si prestatorul de servicii, notarul transformându-se, dintr-un “partener al justitiei” într-un “partener al familiei“, rolul sau devenind, cum scria profesorul Ciobanu , alãturi de medic si avocat, de garant al linistii familiei, de confident în probleme de drept, si nu în ultimul rând de creator si conservator al titlurilor de proprietate, sfãtuitor si redactor al actelor ce intereseazã familia.

În acest context, notarul public poate fi definit ca fiind aceea persoanã investitã cu autoritatea statului în vederea autentificãrii actelor juridice în scopul îndeplinirii cerintelor solemne ale acestora, stabilirea si atestarea faptelor de însemnãtate juridicã, îndeplinirea procedurii succesorale necontencioase, precum si alte atributii stabilite de lege .

Potrivit Legii nr. 36 / 1995, legea notarilor publici si a activitãtii notariale, activitatea notarialã asigurã persoanelor fizice si juridice constatarea raporturilor juridice civile sau comerciale, precum si exercitiul anumitor drepturi si ocrotirea intereselor conforme cu legea. Aceste atributii se îndeplinesc prin încheierea de acte notariale precum si prin consultatii neurmate, în mod obligatoriu de încheierea vreunui act.

Trebuie sa mentionam faptul ca din multitudinea de acte si proceduri întocmite de notar sunt excluse problemele de naturã contencioasã . Nici unul din aspectele solutionate de notarul public nu presupune existenta vreunui litigiu între pãrti, iar în cazul aparitiei acestuia (neîntelegerea coindivizarilor cu ocazia partajului sau a mostenitorilor cu ocazia dezbaterii procedurilor succesorale) notarul va îndruma pãrtile în fata instantei de judecatã în vederea solutionãrii litigiului pe cale judecãtoreascã.

Profesionalismul notarului consta atât în aceea ca prin actele sale acesta sa nu declanseze litigii cât si în arta sa de a armoniza dorinta partilor cu prevederile legii pentru obtinerea rezultatului urmarit de solicitantii actului notarial.

Natura functiei de notar este definita, în primul rând, de principiile care guverneaza aceasta activitate cum ar fi legalitatea, egalitatea, impartialitatea, independenta si altele pe care le vom aborda în cele ce urmeaza.

CAPITOLUL I.

CONSIDERATII GENERALE PRIVIND ACTIVITATEA NOTARIALÃ

SCURT ISTORIC

Originea institutiei notariatului trebuie cautata in antichitate unde, in oranduirea sclavagista se regasesc elemente specifice ce pot duce la concluzia existentei unor forme incipiente de exercitare a profesiei notariale. Aparitia notariatului este legata de inventarea si raspandirea scrisului de catre populatiile sumeniene .

Astfel, primele testamente, contracte de vanzare-cumparare de sau de inchiriere au fost scrise in Mesopotamia cu mii de ani in urma, deci nu intamplator se spune despre notariat ca ar fi o institutie milenara . Consemnarea in scris a operatiunilor juridice a contribuit la garantarea ordinii si pacii in cadrul conventiilor private.

Ulterior, in Roma antica cei ce se indeletniceau cu afaceri si diverse tranzactii comerciale se foloseau de scribi pentru a nota elementele esentiale ale discutiilor ce se purtau cu ocazia incheierii conventiilor. Astfel, “nota” scrisa de sclav si aprobata de parti constituia un inceput de dovada in cazul unui proces izvorat din conventie. Specializarea sclavilor le-a atras si denumirea de “notari” adica cei care iau notite .

Fisiere in arhiva (1):

  • Drept Notarial.doc

Alte informatii

Notarii Publici