Drept Notarial

INTRODUCERE

Ce este, de fapt, notarul ?

De ce avem nevoie de notar ?

Iata doua întrebari la care vom încerca sa raspundem în cele ce urmeaza.

Cunoastem, foarte bine, ca interesele economice ale persoanelor fizice si juridice se reflecta, în numeroase cazuri, în acte juridice.

Tot atât de bine stim ca principiul consensualismului, sta la baza încheierii valabile a actelor juridice.

Astfel, în cele mai multe cazuri, acordul de vointã al pãrtilor este suficient pentru încheierea valabilã a actului, materializarea acestuia (instrumentum) fiind folositã doar ca o mãsura de prevedere, ca mijloc de probã, în cazul aparitiei unor litigii.

Totusi, datoritã importantei lor, unele acte sunt cerute a fi încheiate în anumite forme sau îndeplinind unele solemnitãti, simpla manifestare de vointã nefiind o garantie suficientã pentru pãrti. Si atunci este necesar ca aceasta manifestare de vointa a partilor sa fie certificatã cu o putere oficialã de cãtre o persoana investitã cu autoritatea statului.

Pe langã situatiile prevãzute expres de lege pentru valabila încheiere a actelor, pãrtile, pentru o mai bunã redactare a înscrisului sau pentru o certificare suplimentarã a vointei lor apeleazã la forma autenticã si la serviciile unui profesionist, în spetã, a unui notar public.

Activitatea notarului se concentreaza pe mai multe repere si anume:

- pe relatia dintre clienti, unde notarul se comporta ca un adevarat judecator al cauzelor deduse în fata sa si

- pe relatia dintre clienti si autoritatile statului, unde notarul prin autoritatea cu care este investit îndeplineste, în numele clientilor sai, proceduri prealabile, la diverse institutii ale statului, în vederea aplicarii corecte a prevederilor legale în actele pe care le instrumenteaza. Pe lânga responsabilitatile cu caracter profesional notarul are si o datorie speciala de loialitate si colaborare cu statul, superioara unui cetatean, el fiind cel care pune în aplicare si apara legea, fiind un garant al drepturilor cetatenilor si un liant între cetateni si autoritatile statului.

Rolul notarului devine tot mai important deoarece, în afara autoritatii cu care este investit, acesta este si un aparator al intereselor cetatenilor.

Asistam, în prezent, în cadrul profesiei noastre, la crearea unor legãturi mult mai strânse decât cele dintre client si prestatorul de servicii, notarul transformându-se, dintr-un “partener al justitiei” într-un “partener al familiei“, rolul sau devenind, cum scria profesorul Ciobanu , alãturi de medic si avocat, de garant al linistii familiei, de confident în probleme de drept, si nu în ultimul rând de creator si conservator al titlurilor de proprietate, sfãtuitor si redactor al actelor ce intereseazã familia.

În acest context, notarul public poate fi definit ca fiind aceea persoanã investitã cu autoritatea statului în vederea autentificãrii actelor juridice în scopul îndeplinirii cerintelor solemne ale acestora, stabilirea si atestarea faptelor de însemnãtate juridicã, îndeplinirea procedurii succesorale necontencioase, precum si alte atributii stabilite de lege .

Potrivit Legii nr. 36 / 1995, legea notarilor publici si a activitãtii notariale, activitatea notarialã asigurã persoanelor fizice si juridice constatarea raporturilor juridice civile sau comerciale, precum si exercitiul anumitor drepturi si ocrotirea intereselor conforme cu legea. Aceste atributii se îndeplinesc prin încheierea de acte notariale precum si prin consultatii neurmate, în mod obligatoriu de încheierea vreunui act.

Trebuie sa mentionam faptul ca din multitudinea de acte si proceduri întocmite de notar sunt excluse problemele de naturã contencioasã . Nici unul din aspectele solutionate de notarul public nu presupune existenta vreunui litigiu între pãrti, iar în cazul aparitiei acestuia (neîntelegerea coindivizarilor cu ocazia partajului sau a mostenitorilor cu ocazia dezbaterii procedurilor succesorale) notarul va îndruma pãrtile în fata instantei de judecatã în vederea solutionãrii litigiului pe cale judecãtoreascã.

Profesionalismul notarului consta atât în aceea ca prin actele sale acesta sa nu declanseze litigii cât si în arta sa de a armoniza dorinta partilor cu prevederile legii pentru obtinerea rezultatului urmarit de solicitantii actului notarial.

Natura functiei de notar este definita, în primul rând, de principiile care guverneaza aceasta activitate cum ar fi legalitatea, egalitatea, impartialitatea, independenta si altele pe care le vom aborda în cele ce urmeaza.

CAPITOLUL I.

CONSIDERATII GENERALE PRIVIND ACTIVITATEA NOTARIALÃ

SCURT ISTORIC

Originea institutiei notariatului trebuie cautata in antichitate unde, in oranduirea sclavagista se regasesc elemente specifice ce pot duce la concluzia existentei unor forme incipiente de exercitare a profesiei notariale. Aparitia notariatului este legata de inventarea si raspandirea scrisului de catre populatiile sumeniene .

Astfel, primele testamente, contracte de vanzare-cumparare de sau de inchiriere au fost scrise in Mesopotamia cu mii de ani in urma, deci nu intamplator se spune despre notariat ca ar fi o institutie milenara . Consemnarea in scris a operatiunilor juridice a contribuit la garantarea ordinii si pacii in cadrul conventiilor private.

Ulterior, in Roma antica cei ce se indeletniceau cu afaceri si diverse tranzactii comerciale se foloseau de scribi pentru a nota elementele esentiale ale discutiilor ce se purtau cu ocazia incheierii conventiilor. Astfel, “nota” scrisa de sclav si aprobata de parti constituia un inceput de dovada in cazul unui proces izvorat din conventie. Specializarea sclavilor le-a atras si denumirea de “notari” adica cei care iau notite .