Drept Parlamentar

I. DEFINIłII SI PRINCIPII

1. Definirea Dreptului parlamentar

Dreptul constitutional reglementează locul si rolul Parlamentului în regimul politic constitutional,

precum si relatiile sale cu celelalte autorităti publice, pe când Dreptul parlamentar reglementează

activitatea parlamentarilor în cadrul Parlamentului, ca si functionarea internă a acestuia, adică modul de

executare în Parlament a mandatului parlamentar. De aceea, dreptul parlamentar este o subramură a

dreptului constitutional, cum sunt si dreptul electoral sau justitia constitutională.

Dreptul constitutional este format din dreptul constitutional substantial, cuprinzând drepturile si

libertătile fundamentale, dreptul constitutional institutional, definind autoritătile (organele) statului, si

dreptul constitutional normativ, privind sistemul juridic. Din acest punct de vedere, dreptul parlamentar

este o subramură a dreptului constitutional institutional si normativ. Fată de dreptul constitutional

substantial el constituie numai o garantie institutionalizată a respectării de către Parlament a drepturilor si

libertătilor fundamentale.

Structura Dreptului parlamentar. Dreptul parlamentar este format din trei componente: 1. Drept

parlamentar institutional, care se referă la organele de lucru ale Parlamentului – presedinte, birou

permanent, comisie parlamentară si altele – si la organizarea, functio-narea, compozitia lor politică si rolul

pe care îl au în functionarea Camerelor. 2. Drept parlamentar al mandatului reprezentativ, care se referă la

statutul parlamentarilor potrivit mandatului lor (dobândire, încetare, drepturi si obligatii, mijloace de

protectie). 3. Drept parlamentar al procedurilor parlamentare, care cuprinde regulile specifice procesului

de legiferare, de control al executivului si de realizare a celorlalte competente constitutionale si legale ale

Parlamentului.

2. Izvoarele Dreptului parlamentar. Izvoarele de drept sunt formele de exprimare a normelor

juridice. În Dreptul parlamentar românesc sunt recunoscute următoarele izvoare de drept: Constitutia,

legea, regulamentele Camerelor si cutuma.

3. Principiile Dreptului parlamentar: • Principiul specializării. Dreptul parlamentar este un

drept special si specializat ca urmare a incidentei principiului constitutional al autonomiei parlamentare.

Dreptul parlamentar este aplicabil fiecărei Camere în parte si Camerelor reunite în sedintă comună. Pe cale

de consecintă, regulile dintr-o Cameră, fiind expresia vointei exclusive a parlamentarilor acelei Camere, nu

sunt aplicabile în afara acesteia, adică parlamentarilor celeilalte Camere sau altor autorităti publice. Ca

urmare a modificării Constitutiei din anul 2003, principiul specializării se defineste si prin specializarea

Camerelor Parlamentului în Cameră primă sesizată si Cameră decizională astfel încât, prin diferentierea

atributiilor, să se asigure optimizarea procesului decizional în Parlament, păstrându-se, în acelasi timp,

egalitatea functională a Camerelor. Specializarea competentei Camerelor presupune si specializarea si

profesionalizarea parlamentarilor. • Principiul majoritatea decide, opozitia se exprimă. Acest principiu

este consecinta naturii elective a mandatului reprezentativ si a caracterului pluralist al Camerelor

Parlamentului. Majoritatea, întrucât exprimă optiunea majoritară a corpului electoral, este legitimată să

decidă asupra măsurilor necesare îndeplinirii programului său politic, fiind cea care a învins în alegeri.

Minoritatea, în egală măsură, reprezintă optiunea unui segment semnificativ al corpului electoral, fiind

astfel legitimată să se exprime. Prin însăsi opunerea sa, se asigură latura critică a procesului de guvernare.

Majoritatea si opozitia sunt adversari asociati, influenta opozitiei regăsindu-se în măsurile adoptate de

guvernanti prin influenta pe care aceasta o are în dezbaterea si adoptarea acestor măsuri. Sub aspect tehnic,

conceptul de majoritate este proportional cu importanta deciziei ce urmează a fi luată. De aceea, majoritatea

poate fi calificată, absolută si simplă, implicând de fiecare dată o adeziune mai mare sau mai restrânsă a

spectrului politic. • Principiul transparentei. Ca regulă, activitatea Parlamentului are un caracter public;

totusi, princi-piul transparentei nu exclude ca, în anumite conditii, activitatea parlamentară să nu fie

publică, cum este, îndeosebi, în faza pregătitoare a lucrărilor în plen, din comisiile parlamentare, în cadrul

negocierilor dintre grupurile parlamentare, când plenul a decis ca sedinta să fie secretă etc. Transparenta

asigură un contact permanent între Parlament si opinia publică; ea presupune contactul cu mass-media, cu

grupurile de presiune, activitatea parlamentarilor în teritoriu (contactul cu alegătorii), obligatia

parlamentarilor privind declaratia de avere, evitarea conflictelor de interese etc.

4

Întrebări de autoevaluare

1. Sunt izvoare ale dreptului parlamentar :

a) Constitutia

b) legea

c) cutuma

d) toate variantele de mai sus

2. Sunt principii ale dreptului parlamentar :

a) principiul specializării

b) principiul majoritatea se exprimă, opozitia decide

c) principiul generalizării

3. Dreptul parlamentar este format din :

a) 2 componente

b) 3 componente

c) 4 componente

4. Sunt componente ale dreptului parlamentar :

a) drept parlamentar institutional

b) drept parlamentar al mandatului reprezentativ

c) drept parlamentar al procedurilor parlamentare

d) toate variantele de mai sus

5. Sunt principii ale dreptului parlamentar :

a) principiul majoritatea decide, opozitia se exprimă

b) principiul transparentei

c) ambele variante