Drept Penal

I. Generalitati privind dreptul penal

A. Dreptul penal, ca ramura de drept :

Termenul de “drept penal” cunoaste doua acceptiuni:

- ramura a sistemului de drept ce cuprinde o totalitate de norme juridice cu acelasi obiect de reglementare

- stiinta dreptului penal ce cuprinde totalitatea ideilor si conceptiilor despre dreptul penal.

a. Definitia dreptului penal :

“Dreptul penal, ca ramura a sistemului de drept din România, e format din totalitatea normelor juridice legiferate de puterea legislativa care stabilesc ce fapte constituie infractiuni, conditiile raspunderii penale, sanctiunile si alte masuri ce urmeaza a fi aplicate sau luate de catre instantele judecatoresti persoanelor, care au savârsit infractiuni, în scopul apararii celor mai importante valori sociale ale statului de drept”.

b. Caracterele dreptului penal :

Din aceasta definitie desprindem caracteristicile acestei ramuri de drept si anume :

1. dreptul penal este o ramura de drept distincta alaturi de alte ramuri de drept ;

2. dreptul penal are autonomie în raport cu celelalte ramuri de drept ;

3. dreptul penal are o structura unitara ;

4. dreptul penal este format dintr-o totalitate de norme juridice cu acelasi obiect de reglementare;

5. normele dreptului penal stabilesc expres infractiunile, conditiile de tragere la raspundere penala a persoanelor care le savârsesc, precum si sanctiunile ;

6. dreptul penal are un scop specific – apararea valorilor sociale ;

7. institutiile acestei ramuri de drept sunt :

- infractiunea ; - raspunderea penala ;

- sanctiunile.

8. dreptul penal este o ramura de drept public, deoarece întotdeauna unul dintre subiectele raportului juridice de drept penal este statul.

c. Obiectul dreptului penal :

Obiectul dreptului penal îl constituie apararea valorilor sociale în complexitatea lor. În cadrul acestor relatii, membrii societatii au îndatorirea de a nu vatama prin faptele lor valorile sociale. Respectarea acestor îndatoriri asigura existenta normala a societatii, ducând la existenta unor raporturi de cooperare. Daca nu se respecta aceste norme raporturile de cooperare se transforma în raporturi de conflict între stat si cei care nu respecta ordinea de drept. Astfel, cele doua tipuri de raporturi, reprezinta obiectul dreptului penal.

În doctrina exista discutii privind obiectul dreptului penal si anume : unii autori considera ca ar face parte din obiectul dreptului penal numai relatiile sociale ce apar în urma savârsirii infractiunii (deci, numai raporturile de conflict), altii considera ca, din sfera dreptului penal fac parte ambele tipuri de raporturi, întrucât prima opinie restrânge sfera dreptului penal, dându-i un caracter strict represiv.

În concluzie, relatiile de aparare sociala, care constituie obiectul de reglementare a dreptului penal, au o existenta obiectiva, anterioara încalcarii legii, fie sub forma unor relatii de cooperare, fie forma unor relatii de conflict ce apar dupa încalcarea legii.

d. Scopul dreptului penal :

Acesta este prevazut în art. 1 C. pen. potrivit caruia: “legea penala apara, împotriva infractiunilor România, suveranitatea, independenta, unitatea si indivizibilitatea statului, persoana, drepturile si libertatile acesteia, proprietatea, precum si întreaga ordine de drept”. Asadar, scopul dreptului penal este de a apara societatea în ansamblu, membrii sai în particular, împotriva tuturor faptelor antisociale ce cad sub incidenta legii penale.

Enumerarea valorilor sociale, din art. 1 C. pen. are un caracter exemplificativ si nu limitativ, dreptul penal ocrotind si alte valori sociale ce nu sunt prevazute expres în acest articol. Ex. apararea sigurantei circulatiei pe drumurile publice.

e. Functiile dreptului penal :

- prevenirea savârsirii infractiunilor prin incriminarea faptelor periculoase;

- asigurarea cadrului legal de realizare a functiei de aparare sociala;

- asigurarea dezvoltarii noilor valori de relatii sociale.

f. Necesitatea dreptului penal:

Aceasta este determinata de:

- necesitatea apararii tuturor valorilor sociale ;

- existenta fenomenului infractional si combaterea lui;

- necesitatea reglementarii juridice a actiunii de aparare a valorilor sociale.

g. Locul dreptului penal în sistemul dreptului :

Are legaturi si cu alte ramuri de drept în vederea apararii tuturor valorilor sociale.

Astfel, are legaturi cu :

- dreptul constitutional – pe considerentul ca în art. 1 din Constitutie sunt prezentate din nou principalele valori sociale;

- dreptul procesual penal – întrucât infractiunile stabilite de dreptul penal se urmaresc si se judeca prin normele dreptului procesual penal ;

- dreptul executional penal – acesta având ca obiect de studiu modul în care se executa pedepsele stabilite de dreptul penal ;

- dreptul civil – care reglementeaza relatiile privind patrimoniul, dreptul penal cuprinzând infractiuni îndreptate împotriva acestuia (furtul) ;

- dreptul familiei – dreptul penal incriminând faptele de bigamie, adulter, abandon de familie.

B. Stiinta dreptului penal

a. Definitie :

“Stiinta dreptului penal este o ramura a stiintelor juridice si reprezinta totalitatea conceptelor, definitiilor si teoriilor privitoare la dreptul penal”.

b. Obiectul :

Studiind normele juridice penale, stiinta dreptului penal trebuie sa explice care este originea acestora, continutul si structura lor, sa analizeze conditiile obiective care impun apararea sociala a valorilor ce cad sub incidenta normelor dreptului penal, sa stabileasca masurile ce sunt necesare a fi adoptate pentru prevenirea si combaterea infractionalitatii.

c. Sarcinile stiintei dreptului penal :

- studiaza normele si institutiile dreptului penal în complexitatea si dinamismul lor ;

- cerceteaza practica judiciara pentru a observa concordanta dintre principiile exprimate în norme juridice penale ;

- analizeaza evolutia fenomenului infractional.

d. Stiintele penale (“criminale”) :

- criminologia – studiaza geneza infractionalitatii ;

- penologia (stiinta penitenciara) – studiaza pedepsele si celelalte sanctiuni de drept penal ;

- criminalistica – studiaza metodele, mijloacele si tehnicile în vederea descoperirii, cercetarii infractiunii si descoperirii infractorilor ;

- medicina legala – studiaza cauzele producerii mortii violente ;

- psihologia judiciara – studiaza persoana umana implicata în drama savârsirii unei infractiuni.

e. Stiinta dreptului penal român