Drept Penal

Dreptul penal este constituit din totalitatea normelor juridice care reglementeaza infractiunea si raspunderea penala, respectiv acele sanctiuni care sunt consecinta încalcarii unor fapte cu caracter penal.

Obiectul dreptului penal îl constituie raporturile sociale prin care se reglementeaza lupta împotriva unor infractiuni prin care se prejudiciaza valori sociale fundamentale sau proprietatea publica sau privata.

Scopul dreptului penal este acela de a apara prin lege suveranitatea, independenta, unitatea si indivizibilitatea statului, drepturile si libertatile persoanei, proprietatea publica si privata, precum si întreaga ordine de drept.

Trasaturi specifice: 1. raporturile juridice se nasc între stat si persoanele care au savârsit fapte penale

2. sanctiunile în dreptul penal se aplica numai de catre instanta de judecata si numai în cadrul unui proces penal

3. scopul dreptului penal este unul special, diferit de celelalte ramuri juridice, deoarece apara statul si drepturile si libertatile fundamentale ale persoanei atât la mod individual, cât si colectiv

Principii fundamentale: 1. Principiul legalitatii raspunderii (art.17,al.2) – „Infractiunea este singurul temei al raspunderii penale”

Infractiunea este fapta socialmente periculoasa, savârsita cu vinovatie prevazuta si pedepsita de legea penala.

2. Principiul legalitatii incriminarii si al sanctiunii penale (art.17,al.1) „Fapta, pentru a fi infractiune, trebuie sa fie prevazuta de legea penala si sa aiba stipulate limitele si conditiile sanctiunii”

3. Raspunderea penala are un caracter personal

4. Principiul individualizarii pedepsei: individualizarea legala – este cea care o face legiuitorul prin prevederea în norma de incriminare a tipului de pedeapsa si a limitelor speciale ale acesteia în functie de împrejurarile concrete în care s-a comis o anumita fapta – si individualizarea juridica – consta în stabilirea concreta de catre instanta de judecata a sanctiunii penale, tinând cont de împrejurarile concrete ale faptei savârsite, de personalitatea faptuitorului si de împrejurarile care atenueaza sau agraveaza pericolul social al faptei respective.

Individualizarea executarii pedepsei are loc în timpul executarii sanctiunii penale.

5. Principiul umanismului dreptului penal – aplicarea sanctiunii se face cu scopul de a îndrepta comportamentul anti – social; presupune o protectie pentru ceilalti membri ai societatii care nu au încalcat legea si trebuie protejati.

Legea penala

Legea penala reprezinta orice dispozitie penala care se afla înscrisa într-o lege si care prevede ce fapte constituie infractiuni, precum si sanctiunile sau masurile penale care se pot lua în cazul savârsirii unor astfel de fapte.

Legea penala, în general, reglementeaza faptele prin care se prejudiciaza ordinea de drept si stabileste raspunderea penala în cazul în care aceasta ordine este încalcata.

Clasificare: a) Dupa domeniul de aplicare

1. legi generale (Codul penal)

2. legi speciale

b) Dupa durata de aplicare

1. legi nedeterminate în timp

2. legi determinate sau temporare

c) Dupa caracterul

1. legi ordinare

2. legi exceptionale

Norma penala

Norma penala prevede care fapta de pericol social este considerata infractiune.

Structura: 1. Ipoteza este acel element care descrie împrejurarile în care o fapta prevazuta de legea penala constituie infractiune.

2. Dispozitia precizeaza conduita pe care trebuie sa o aiba membrii societatii, de a face sau de a se abtine de la ceea ce pretinde legea; în norma penala dispozitia se deduce din ipoteza.

3. Sanctiunea reprezinta consecinta punitiva a nerespectarii dispozitiei.