Drept Penal

INTRODUCERE ÎN DREPTUL PENAL

1. Generalitati privind dreptul penal

Pentru specialistii în domeniu, expresia Drept penal are o dubla acceptiune:

- ea defineste, pe de o parte, dreptul penal ca ramura a sistemului de drept din România

- pe de alta parte, defineste stiinta dreptului penal ca una dintre ramurile stiintelor juridice care studiaza dreptul penal.

Expresia „Drept penal ca ramura a sistemului de drept din România” se raporteaza la ansamblul normelor si institutiilor dreptului penal, privite în evolutia lor de-a lungul istoriei societatii.

Expresia „Drept penal ca stiinta a dreptului penal” se raporteaza la conceptiile, ideile si teoriile privitoare la dreptul penal ca ramura a dreptului. Cu alte cuvinte, stiinta dreptului penal formeaza doctrina dreptului penal.

2. Definitia dreptului penal

Dreptul penal reprezinta fascicolul de norme juridice care reglementeaza relatiile de aparare sociala, prin interzicerea ca infractiuni, sub sanctiuni specifice denumite pedepse, a actiunilor sau a interactiunilor periculoase pentru valorile sociale, în scopul apararii acestor valori, fie prin prevenirea savârsirii infractiunilor, fie prin aplicarea de pedepse persoanelor care savârsesc aceste infractiuni.

Din aceasta definitie rezulta ca dreptul penal întruneste toate trasaturile caracteristice ale unei ramuri de drept, respectiv:

- are un obiect de reglementare proprie (relatia de aparare sociala)

- are un procedeu sui generis de reglementare juridica

- are un scop specific si un mod original de reglementare juridica pentru realizarea acestui scop.

Ca ramura a dreptului, dreptul penal are un obiect de reglementare care este numai al sau si o categorie de relatii sociale pe care le reglementeaza în exclusivitate.

Scopul reglementarii juridico-penale a relatiilor sociale este apararea sistemului de valori pe care se întemeiaza societatea. Acest scop este atins prin doua modalitati:

- prin preîntâmpinarea savârsirii faptelor interzise ca infractiuni

- prin constrângere – respectiv, prin aplicarea sanctiunii prevazute pentru savârsirea faptelor socialmente periculoase.

3. Obiectul dreptului penal

Obiectul dreptului penal este format dintr-o categorie aparte de relatii sociale pe care le numim relatii de aparare sociala.

Relatiile de aparare sociala se formeaza între membrii societatii, în mod obisnuit si independent de vointa lor, ca o conditie sine qua non, ca o conditie a însasi existentei normale a societatii.

Functionarea normala a unei societati omenesti nu poate fi conceputa fara respectarea, de catre membrii acesteia, a unor valori cum sunt: viata, integritatea corporala, libertatea si alte atribute ale persoanei fizice, cum ar fi de pilda linistea si securitatea publica.

Pentru respectarea acestor valori, membrii societatii intra, în mod necesar, independent de vointa lor, în relatii specifice de aparare sociala. În cadrul acestor relatii, membrii societatii au îndatorirea de a nu vatama sau pune în pericol, prin faptele lor, valorile sociale ai caror titulari sunt societatea însasi sau ceilalti membri ai acesteia si de a se bucura, la rândul lor, ca titulari ai unor astfel de valori, de aceeasi atitudine din partea celorlalti membri ai societatii.

Respectarea acestor îndatoriri sociale de conduita din partea membrilor sai asigura existenta si functionarea normala a societatii si face ca relatiile de aparare sociala sa îmbrace forma unor relatii de cooperare între oameni, la realizarea ordinii sociale.

Daca unii membri ai societatii nu se conformeaza acestor exigente si savârsesc fapte prin care valorile sociale sunt puse în pericol sau vatamate, aceeasi necesitate obiectiva face sa se nasca, cu privire la valorile sociale vatamate sau periclitate, relatii de conflict între titularii acestor valori si cei care au savârsit faptele vatamatoare sau periculoase.

Solutionarea conflictelor generate si restabilirea relatiilor de aparare sociala încalcate constituie o necesitate vitala pentru societate.

De la aparitia statului si a dreptului, relatiile de aparare sociala, fie de conformare, fie de conflict, au constituit si continua sa fie si în prezent obiect de reglementare pentru dreptul penal care, prin normele sale, prevede faptele interzise ca infractiuni si pedepsele ce urmeaza sa se aplice celor ce le savârsesc.

Reglementarea juridico-penala a relatiilor de aparare sociala are un anumit specific:

- Aceasta reglementare se face prin prevederea în normele incriminatoare a faptelor (respectiv a actiunilor sau a inactiunilor) si a conditiilor în care acestea sunt interzise ca infractiuni, precum si a pedepselor ce urmeaza sa se aplice în cazul savârsirii unor infractiuni.

4. Necesitatea dreptului penal

Necesitatea dreptului penal este data de:

- Necesitatea apararii unor valori importante

- Existenta fenomenului infractional si necesitatea luptei împotriva acestuia

- Necesitatea reglementarii juridice a actiunii de aparare a valorilor sociale

Necesitatea reglementarii juridice a actiunii de aparare a valorilor sociale

Dreptul penal trebuie sa stabileasca cum anume trebuie sa îi tragem la raspundere pe infractori. Actiunea de tragere la raspundere penala nu se face la întâmplare, ci prin lege. Si infractorii au drepturi, în conformitate cu Conventia europeana a drepturilor omului si cu prevederile dreptului comunitar