Drept Penal General 1

1. Prezentul suport de curs reprezinta doar o sinteza a unor notiuni fundamentale,

menite sa faciliteze un prim contact cu materia dreptului penal, partea generala.

În nici un caz acest suport de curs nu poate servi drept unica sursa de

documentare în vederea prezentarii la examen.

2. Activitatile tutoriale prevazute în programa disciplinei nu au caracterul unor

cursuri sau lectii de sinteza, astfel ca înainte de prezentarea la aceste activitati

este necesara parcurgerea nu doar a prezentului suport de curs, ci si a

bibliografiei aferente.

3. Un instrument de lucru indispensabil este Codul penal. Aceasta nu înseamna

ca se impune memorarea numarului articolelor corespunzatoare materiei studiate.

4. Întrebarile de verificare formulate în cuprinsul prezentului material nu se

limiteaza la informatia furnizata aici, ele gasindu-si adesea raspunsul numai în

bibliografia suplimentara.

5. În cursul semestrului 1 va aparea si vol. II al cursului elaborat de conf.dr.

Florin Streteanu, care va acoperi materia corespunzatoare capitolelor VI-IX din

prezentul suport de curs.

3

CAPITOLUL I: DREPTUL PENAL ÎN SISTEMUL DREPTULUI

POZITIV

§ 1. Definitie

Doctrina cunoaste numeroase definitii ale dreptului penal, fiecare autor încercând sa

surprinda trasaturile esentiale ale acestuia si elementele sale de particularitate în raport

cu alte ramuri de drept. Cu titlu exemplificativ, vom prezenta în cele ce urmeaza câteva

dintre aceste definitii. Astfel, în doctrina noastra mai veche s-a aratat ca dreptul penal

„consta în acele legi de drept intern prin care popoarele, în virtutea suveranitatii si în

numele interesului general, organizeaza, prin organele lor legal constituite, apararea

sociala contra infractorilor, determinând în acest scop infractiunile, sanctiunile

corespunzatoare si conditiile în care urmeaza a fi aplicate”. Într-o definitie mai recenta

se considera ca dreptul penal reprezinta ansamblul normelor juridice care

reglementeaza relatiile de aparare sociala prin interzicerea ca infractiuni, sub sanctiuni

specifice denumite pedepse, a faptelor periculoase pentru valorile sociale, în scopul

apararii acestor valori, fie prin prevenirea infractiunilor, fie prin aplicarea pedepselor

celor care le savârsesc.

În doctrina straina dreptul penal a fost definit ca un ansamblu de norme juridice

care reglementeaza puterea punitiva a statului si protejeaza valorile sociale esentiale

pentru comunitate prin calificare ca infractiuni sau stari de pericol a anumitor conduite,

carora le asociaza cu titlu de consecinte juridice, pedepse sau masuri de siguranta.

Potrivit altor autori, dreptul penal reprezinta un ansamblu de norme prin care statul

interzice, sub sanctiunea unei pedepse, anumite comportamente (actiuni sau inactiuni)

umane determinate.

În ceea ce ne priveste, consideram ca dreptul penal poate fi definit ca un ansamblu

de norme juridice de drept public prin care sunt reglementate faptele ce constituie

infractiuni precum si conditiile si consecintele angajarii raspunderii în cazul comiterii

acestor fapte.

§ 2. Functiile dreptului penal

În opinia noastra doua sunt functiile ce pot fi asociate dreptului penal: functia

protectoare si respectiv functia educativa.

Functia protectoare

Aceasta functie trebuie înteleasa sub un dublu aspect: dreptul penal protejeaza

întâi de toate valorile sociale fundamentale ale vietii în societate, dar în acelasi timp,

asigura o protectie a individului infractor împotriva unor reactii disproportionate sau

abuzive ale puterii de stat.

Protectia valorilor sociale fundamentale pe care cladeste viata în societate

constituie misiunea de baza a dreptului penal. Potrivit art.1 C.pen., legea penala apara,

împotriva infractiunilor, România, suveranitatea, independenta, unitatea si

indivizibilitatea statului, persoana, drepturile si libertatile acesteia, proprietatea, precum

si întreaga ordine de drept. Aceasta enumerare a valorilor sociale ocrotite de dreptul

penal are caracter exemplificativ, astfel încât legiuitorul are posibilitatea sa includa în

4

sfera de incidenta a protectiei penale si alte valori a caror aparare se considera necesara

la un moment dat.

Protectia persoanei care a încalcat legea penala este cel de-al doilea element de

baza al functiei protectoare a dreptului penal. Contrar aparentelor, dreptul penal

modern nu vine doar sa legitimeze prerogativa statului de a pedepsi (jus puniendi), ci

are, în acelasi timp, rolul de a stabili cadrul în care se poate exercita aceasta

prerogativa. Daca în cadrul raportului juridic penal statul are dreptul de a-l trage la

raspundere pe infractor, acest drept nu este unul discretionar, el neputând fi exercitat

decât în continutul si limitele prevazute de lege. Infractorul nu poate fi obligat sa

execute o pedeapsa care nu este prevazuta de lege, nu poate fi tras la raspundere si

pentru fapta altuia, iar sanctiunea aplicata nu trebuie sa cauzeze suferinte fizice si nici

sa înjoseasca persoana condamnatului.