Drept penal - parte generală

S1: Principiile fundamentale ale dr penal (enunţ, scurtă prezentare)

Principiile fundamentale ale dreptului penal – sunt acele idei sau orientări de bază, care călăuzesc atât elaborarea cât şi realizarea normelor penale, care se regăsesc în cadrul instituţiilor dreptului penal: infracţiunea, răspunderea penală, sancţiunile penale.

Principiul legalităţi – exprimă regula conform căreia întreaga activitate în domeniul dreptului penal, se desfăşoară pe baza legi şi în conformitate cu aceasta. Principiul legalităţi în dreptul penal examinat în funcţie de cele 3 mari instituţii ale acestuia (infracţiunea, răspunderea penală şi sancţiunile) se poate exprima prin 3 adagi preluate din limba latină:

- nullum crimen sine lege – nu există infracţiune fără lege;

- nulla poena sine lege – nu există pedeapsă fără lege;

- nullum judicium sine lege – nu există judecată fără lege.

Principiul legalităţi este consacrat într-o serie de documente internaţionale:

- declaraţia omului şi a cetăţeanului 1789;

- declaraţia universală a dreptului omului 1948;

- pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice 1966

- Constituţia României din 1991.

Consacrarea principiului legalităţi în Codul Penal reprezintă o garanţie a drepturilor şi libertăţilor omului, în sensul că împiedică rezolvarea legi prin analogie.

Principiul umanismului – presupune că întreaga reglementare penală trebuie să pornească de la interesele fundamentale ale omului; astfel sancţiunile penale pe lângă funcţia coercitivă, îndeplinesc şi funcţia de reeducare. Potrivit legislaţiei actuale, executarea unei pedepse legale, nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească persoana condamnată.

Principiul egalităţii în faţa legi penale – exprimă regula conform căreia toţi indivizi din societate sunt egali în faţa legi. Art 16 din Const: cetăţeni sunt egali în faţa legi şi autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. Nimeni nu este mai presus de lege. Egalitatea în faţa legi penale funcţionează pt toţi indivizii, fie în calitatea acestora de beneficiari ai ocrotiri penale, fie de destinatari ai exigenţelor acesteia.

Principiul prevenirii faptelor penale – presupune întreaga reglementare penală, trebuie să asigure prevenirea săvârşiri faptelor periculoase, atât prin conformare, cât şi prin constrângere, faţă de cei care săvârşesc astfel de fapte. Infracţiunea – unicul temei al răspunderi penale, funcţionează ca o garanţie a libertăţi persoanei întrucât fără săvârşirea unei infracţiuni nu se poate antrena răspunderea penală a unei persoane.

Principiul personalităţii răspunderii penale – conţine regula potrivit căreia, atât obligaţia ce decurge dintr-o normă penală, de a avea o anumită conduită, cât şi răspunderea ce decurge din necesitatea acelei obligaţi, revin persoanei, care nu şi-a respectat obligaţia săvârşind fapta respectivă, ci nu alteia sau unui grup de persoane.

Principiul individualizării sancţiunilor de drept penal – stabilirea şi aplicare sancţiunilor penale (pedepse, măsuri de siguranţă, măsuri educative) în funcţie de gravitatea faptei, de periculozitatea infractorului, precum şi de necesităţile de îndreptare a comportamentului acestuia.

S2: Izvoarele dr penal

Izvoarele dreptului penal. Prin izvor al dreptului înţelegem forma juridică pe care o îmbracă o normă pt a deveni obligatorie. Normele de dr penal datorită importanţei lor, pot fi cuprinse numai în legi. Izvoarele dreptului penal:

- Constituţia României;

- Codul Penal;

- Legile penale complementare – specificul acestora constă tocmai în faptul că nu conţin incriminări noi, ci cuprind în exclusivitate numai norme de dr penal; Legea 23 /1969 – privind executarea pedepselor sau Legea 296 /1969 – extrădarea.

- Legile speciale nepenale cu dispoziţiuni penale – sunt considerate ca având un caracter penal, numai dacă în conţinutul lor sunt prevăzute fapte sancţionate penal.

- Tratatele şi convenţiile internaţionale – devin izvor de drept în măsura în care sunt ratificate de către instituţiile statului.

S3: Rap j penal de conformare: noţiunea, elemente; S4: Rap j penal de conflict

Subiectele raportului juridic penal. Atât în raportul de conformare, cât şi în cel de conflict, vom întâlni întotdeauna ca subiect dominant statul (titular al funcţiei de apărare socială). În raportul de conflict, statul impune celuilalt subiect al rap j (persoana fizică sau j) să suporte consecinţele faptei sale (aplicarea unei sancţiuni penale). În rap de conformare, statul este cel care elaborează normele penale, impunându-le în mod nedeterminat respectarea acestor norme; astfel cel de-al doilea subiect diferă în funcţie de tipul rap j penal. În rap de conformare destinatarul normei penale este nedeterminat. În cazul rap de conflict, destinatarul normei este un subiect determinat şi poate fi atât pers fizică cât şi juridică.

Conţinutul rap j penal – acesta este format din drepturile şi obligaţiile participante la acest rap juridic: în rap de conformare, dreptul statului de a elabora norme juridice cu caracter obligatoriu şi obligaţia destinatarului de a conforma prevederilor acestor norme; în rap de conflict avem atât dreptul, cât şi obligaţia statului de a trage la răspundere pe cel care a nesocotit sau a încălcat o normă penală, cât şi obligaţia destinatarului de a suporta aplicarea unei sancţiuni penale.

Durata raporturilor juridice penale – rap juridic penal de conformare începe în momentul intrări în vigoare a legi sau a normei penale; rap se stinge la ieşirea din vigoare a legi prin pierderea calităţi cerută de lege, de către destinatarul obligaţiilor instituite prin normă, prin săvârşirea faptei interzise (infracţiunea). Rap j penal de conflict se naşte odată cu săvârşirea unei infracţiuni; se stinge prin executarea sancţiunilor aplicate infractorului, prin intervenţia unei clauze, care înlătură răspunderea penală.

Obs: rap j penal de conflict se poate stinge mai înainte de definitivarea acestuia, dacă intervin cauze care înlătură răspunderea penală, mai înainte de judecarea finită a infractorului.

S5: Aplicarea legi penale în spaţiu: principiul teritorialităţi.

Aplicarea legi penale în spaţiu. Eficienţa legi penale se raportează la anumite elemente, care îi determină limitele de aplicare. Aceste elemente sunt: spaţiul, timpul, persoanele şi faptele. Principiile aplicări legi penale în spaţiu:

Principiul teritorialităţi – conform acestui principiu, legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite pe teritoriul Rom. Aplicarea legi penale infracţiunilor săvârşite pe teritoriul Rom este exclusivă şi necondiţionată. Acest principiu decurge şi dă expresiei suveranităţi ţări.

Noţiunea de teritoriu – întinderea de pământ şi apele cuprinse între frontiere cu subsolul şi spaţiul aerian, precum şi marea teritorială cu soluri, subsoluri şi spaţiul aerian al acestei, astfel teritoriul unui stat cuprinde:

- întinderea de pământ sau suprafaţa terestră;

- apele interioare – lacuri, râuri, ape maritime;

- marea teritorială – fâşia de mare adiacentă ţărmului pe o lăţime de 12 mile marine, măsurată de la liniile de bază;

- subsolul;

- spaţiul aerian – coloana de aer de deasupra teritoriului până la limita spaţiului cosmic.

Infracţiunile săvârşite pe teritoriul ţări – sunt infracţiunile comise atât pe teritoriul statului, conform art 43 Cod Penal, cât şi pe o navă sau aeronavă română. Infracţiunea se consideră săvârşită pe teritoriul ţări şi atunci când pe acest teritoriu, sau pe o navă sau aeronavă română s-a executat numai un act de execuţie sau s-a produs rezultatul infracţiuni.