Extras din curs
Capitolul I. Competenta în materie penala
§ 1. Notiunea de competenta si formele ei procesual penale
1. Notiunea de competenta. Importanta.
Competenta este definita ca sfera atributiilor pe care le are de îndeplinit, potrivit legii, fiecare categorie de organe judiciare în cadrul procesului penal1.
Alti autori înteleg prin competenta capacitatea (aptitudinea) recunoscuta de lege unui organ de urmarire penala sau unei instante judecatoresti de a urmari, respectiv a judeca si solutiona o anumita cauza penala, cu excluderea de la acesta activitate juidiciara a celorlalte organe de urmarie penala sau instante judecatoresti2. Potrivit acestei ultime opinii, împutenicirea data de lege presupune, pe de o parte, puterea de a urmari sau judeca o anumita cauza penala care confera autoritate juridica actelor procesuale ce se efectueaza, iar pe de alta parte, obligatia de a urmari si judeca princinile repartizate prin lege, orice refuz fiind considerat o încalcare a obligatiilor de serviciu.
Importanta institutiei consta în faptul ca o cauza penala nu poate fi solutionata la întâmplare, de orice organ judiciar, în înfaptuirea actului de jusitie, pentru o judicioasa solutionare a cauzei, impunându-se existenta unor criterii, cu ajutorul carora este determniat organul juidicar care are aptitudinea de a solutiona o anumita cauza penala, savârsita într-un anumit loc si de anumita gravitate. Necesitatea acestor criterii, concretizate în reguli de competenta, este data si de varietatea savârsirii faptelor penale, în ceea ce priveste atât locul de savârsire, cât si natura, gravitatea acestora. Din acest punct de vedere, regulile de competenta determina
organul judiciar competent sa solutioneze o cauza penala savârsita într-un anumit loc si de o anumita gravitate, într-o anumita etapa procesuala, cu luarea în considerente, când legea o impune, si a calitatii autorului faptei.
2.Formele competentei în materie penala.
Potrivit opiniilor exprimate în materia teoriei procesuale a competentelor, unele forme ale acesteia sunt considerate fundamentale, caracter dat de necesitatea lor în determinarea în concret a competentei unui anumit organ juidic iar pentru o anumita cauza 1. Sunt considerate forme fundamentale ale competentei: competenta functionala, competenta materiala, competenta teritoriala.
Acestor forme fundamentale li se adauga alte forme, subsidiare: competenta personala, competenta speciala, competenta exceptionala.
2.1. Formele fundamentale ale competentei.
a) Competenta functionala. Cu ajutorul competentei functionale sunt determinate categoriile de activitati pe care le poate desfasura un anumit organ juidiciar în cadrul competentei sale generale2.
În cadrul procesului penal activeaza diferite organe judiciare, cu atributii deosebite, ce îndeplinesc diverse activitati procesuale. Astfel, un anumit organ judiciar solutioneaza cauze în faza judecatii, dar numai unul anume judeca în prima instanta, iar altele solutioneaza cauza în apel sau în recurs. În faza urmaririi penale, cercetarea penala este efectuata de un anumit organ judiciar, iar trimiterea în judecata este de competenta altui organ judiciar. Asadar, potrivit regulilor de competenta functionala, anumite activitati se realizeaza numai de anumite categorii de organe judiciare.
b ) Competenta materiala. Competenta materiala constituie criteriul prin care se stabileste care dintre organele judiciare de grade diferite, pot solutiona anumite categorii de cauze penale.
Asa cum prevede legea, organele judiciare alcatuiesc un sistem, au o organizare ierarhica, pe mai multe nivele, ceea ce urmeaza a se stabili fiind care din acestea are dreptul sa solutioneze o anumita cauza.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Cap[1]. IX.doc
- Capitol I-VI.doc
- Capitolul VII.doc
- Capitolul VIII.doc
Alții au mai descărcat și
Capitolul I Infracţiunile de corupţie 1. Scurt istoric al infracţiui de corupţie Evoluţia fenomenului se află în strânsă concesiune cu dinamica...
CAPITOLUL I ACTELE DE PROCEDURA-CONSIDERAŢII PRELIMINARE Secţiunea I: Corelaţia dintre forma procedurală şi actul de procedură. Definirea actelor...
INTRODUCERE “ Caci cu cinstea nici un bine nu se aseamană” ( Învățăturile lui Neagoie Basarab ) Actualitatea temei cercetate. La momentul dat,...
Introducere Corupția este unssubiect constant dezbătuttîn mass-media, auzim deeea la radio sau la TV. Citimddespre ea peiinternet, în ziare, în...
Noţiunea de liberare condiţionată,sediul reglementării Liberarea condiţionată a fost introdusă în dreptul român prin Legea de organizare a...
Uciderea din Culpă. (art.192 C.pen.) Omul este creatorul tuturor bunurilor materiale şi spirituale din societate; transmise din generaţie în...
Te-ar putea interesa și
Sectiunea I - Notiunea si obiectul partii speciale a dreptului penal 1.Notiune O examinare cat de sumara a fenomenului criminalitatii releva...
Cooperarea judiciara internationala in materie penala Evolutia societatii umane, a statelor si natiunilor s-a datorat relatiilor internationale...
1. /3p. Partea speciala a codului penal are 10 titluri. a. adevarat b. fals 2. /3p. Partea speciala a codului penal reglementeaza recidiva. a....
1.Continutul legal Infractiunea de abandon de familie face parte din categoria infractiunilor contra familiei. Dreptul familiei consacra regula...
Drept Penal – special Curs nr 1 Pirateria – art 212 Cod Penal Obiectul juridic special – este complex – este reprezentat de relaţiile sociale...
CAPITOLUL I ELEMENTE DE TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI Secţiunea 1: Originea dreptului Înaintea apariţiei societăţii organizate în structuri şi...
CAPITOLUL I URMĂRIREA PENALĂ Secţiunea I-a Noţiunea, obiectul şi principiile specifice urmăririi penale 1. Noţiune Urmărirea penală este...
INFRACTIUNI LA REGIMUL STABILIT PENTRU ANUMITE ACTIVITATI ECONOMICE SPECULA - art. 295 - 1. Continutul juridic Infractiunea consta în savârsirea...