Drept Penal partea generală 2

Definitie: pluralitatea de infractiuni este situatia în care o persoana savârseste doua

sau mai multe infractiuni. Astfel exista un singur infractor si mai multe infractiuni

savârsite de acesta.

Pentru a fi în prezenta pluralitatii de infractiuni nu intereseaza daca infractiunile au

fost definitiv judecate, daca sunt fapte intentionate sau din culpa si nici momentul

savârsirii acestor fapte. Toate aceste elemente sunt importante pentru delimitarea formelor

pluralitatii de infractiuni.

Formele pluralitatii de infractiuni: potrivit art. 32 C.pen., pluralitatea de

infractiuni constituie, dupa caz, concurs de infractiuni sau recidiva. Acest enunt este

criticabil, deoarece formele pluralitatii de infractiuni nu se limiteaza în realitate la concurs

si recidiva. Astfel, chiar Codul Penal reglementeaza în art. 40 o alta forma a pluralitatii

care nu e nici concurs si nici recidiva si pe care doctrina a numit-o pluralitate

intermediara.

Exista si alte forme de pluralitate nereglementate expres în Codul Penal si care nu

constituie nici concurs, nici recidiva si nici pluralitate intermediara. De exemplu, când un

infractor, dupa executarea pedepsei pentru o infractiune comisa din culpa, savârseste o

alta infractiune din culpa. În acest caz nu avem nici una din cele trei pluralitati mentionate

mai sus.

§ 2. Concursul de infractiuni

Definitie: concursul de infractiuni este situatia în care o persoana savârseste doua

sau mai multe infractiuni înainte de a fi definitiv condamnata pentru vreuna din ele.

Conditiile de existenta a concursului de infractiuni: pentru a exista concurs

trebuiesc îndeplinite cumulativ conditiile:

1. sa existe acelasi infractor, adica toate infractiunile sa fie savârsite de aceeasi

persoana; asta nu înseamna ca faptele nu pot fi comise în participatie, sau ca autorul nu-si

poate schimba calitatea în care participa la comiterea infractiunilor (el poate fi o data

autor, apoi instigator, apoi complice etc.).

2. savârsirea de catre infractor a doua sau mai multe infractiuni: este necesar ca el

sa fi comis cel putin doua fapte care întrunesc cele trei conditii pentru a fi infractiuni. În

acest sens nu vor constitui concurs de infractiuni faptele comise sub incidenta art. 181 sau

cele comise în legitima aparare. Însa, poate intra în structura concursului o infractiune

sanctionata de Codul Penal.

Aceste prime doua conditii sunt comune tuturor formelor pluralitatii de infractiuni

3

3. infractiunile sa fi fost savârsite înainte de condamnarea definitiva pentru vreuna

dintre ele (aceasta conditie e caracteristica doar concursului). Pentru a verifica

îndeplinirea acestei conditii trebuiesc avute în vedere doua momente:

 momentul în care o hotarâre de condamnare ramâne definitiva: acest

moment se determina potrivit art. 416, 4161 si 417 din Codul de Procedura Penala.

‚ momentul savârsirii infractiunii: acesta se determina în functie de natura

infractiunilor:

- infractiunile formale se savârsesc în momentul în care are loc actul de executare;

- infractiunile de rezultat se savârsesc în momentul în care se produce rezultatul;

- infractiunile cu durata de consumare se savârsesc în momentul în care are loc

ultimul act de executare, atunci când înceteaza actiunea sau inactiunea. În aceste cazuri,

daca infractiunea se consuma înainte de ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare

atunci sunt întrunite conditiile concursului de infractiuni. Daca se consuma dupa aceasta

data va fi recidiva sau pluralitate intermediara.

furt hotarârea definitiva de condamnare

infractiunea continua

concurs recidiva, pl. intermediara

O situatie aparte este atunci când a existat o hotarâre de condamnare definitiva care

ulterior a fost desfiintata. În acest caz se ia în considerare data noii hotarâri definitive,

care îi ia locul celei desfiintate.

furt hotarârea def. desfiintata noua hotarâre def.

infractiunea continua

concurs recidiva, pl. intermediara

O hotarâre definitiva este susceptibila de a fi atacata printr-o cale extraordinara de

atac: revizuire, contestatie în anulare, recurs în anulare. Pentru a avea efect în legatura cu

pluralitatea de infractiuni, calea extraordinara de atac trebuie sa se îndrepte împotriva

acelei parti din hotarârea judecatoreasca ce se refera la condamnare. Deci, în caz de atac

pentru cheltuieli de judecata, pentru onorariul avocatului acestea nu conteaza în raport cu

pluralitatea de infractiuni si, deci, se tine cont de data primei hotarâri definitive de

condamnare.

4. cel putin doua dintre infractiuni sa atraga condamnarea faptuitorului

În realitate aceasta nu este o conditie de existenta a concursului ci o conditie pentru

aplicarea tratamentului sanctionator prevazut de lege pentru concurs. Însa ratiunea pentru

care s-a reglementat institutia concursului rezida tocmai în instituirea unui tratament

sanctionator specific. Daca nu se poate aplica acest tratament sanctionator, concursul de

infractiuni, desi existent, nu prezinta nici o importanta (cazul în care un infractor

savârseste infractiunile de furt si insulta; daca pentru insulta, persoana vatamata nu

depune plângere, el nu poate fi condamnat pentru aceasta fapta si, în concluzie, nu e nici

concurs de infractiuni). De aceea aceasta ultima conditie de existenta se analizeaza alaturi

4

de celelalte conditii de existenta a concursului de infractiuni, desi se refera la tratamentul

sanctionator.

Situatiile în care o infractiune nu atrage condamnarea:

- atunci când punerea în miscare a actiunii penale se face numai la plângerea

prealabila a partii vatamate sau cu sesizarea ori autosesizarea organelor competente (la

infractiunile pe calea ferata, actiunea se pune în miscare doar sa sesizarea C.F.R., la

infractiunile militare actiunea este pusa în miscare la sesizarea comandantului Unitatii

Militare)

- atunci când pentru una dintre fapte a intervenit prescriptia sau amnistia

- atunci când pentru una dintre fapte opereaza o cauza de nepedepsire, cum

ar fi o tentativa urmata de desistare sau de împiedicarea producerii rezultatului.