Drept Penal Partea Generala II

Imagine preview
(8/10 din 2 voturi)

Acest curs prezinta Drept Penal Partea Generala II.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier pdf de 97 de pagini .

Profesor: Lect.Univ.Dr. Vasile Draghici, Asis.Univ.Drd. Mariana Mitra

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Drept

Extras din document

CURSUL NR. 1

„CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CARACTERUL PENAL AL FAPTEI”

a. Noţiuni generale:

Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei constau în anumite situaţii, sări,

împrejurări, existente în momentul săvârşirii faptei, care împiedică realizarea unei

trăsături esenţiale a infracţiunii şi prin aceasta excluzând caracterul penal al faptei.

Acestea nu se confundă cu cauzele care înlătură răspunderea penală (amnistia, lipsa

plângerii prealabile) caz în care fapta este infracţiune şi doar consecinţa ei – răspunderea

penală – este înlăturată.

Aceste cauze nu trebuie să se confunde nicicum cu cauzele de nepedepsire, care

înlătură doar aplicarea pedepsei, fapta fiind însă infracţiune (desistarea şi împiedicarea

producerii rezultatului, denunţarea mitei).

b. Cadrul cauzelor care înlătură caracterul penal al faptei:

. după criteriul trăsăturii esenţiale a infracţiunii:

- cauze care privesc pericolul social;

- cauze care privesc vinovăţia;

- cauze care privesc prevederea în legea penală a faptei;

. după criteriul sferei de aplicare:

- cauze generale – care sunt prevăzute în partea generală a Codului penal:

art. 44-51 C. pen., art. 12 C. pen. – abrogarea incriminării, art. 18¹ C. pen.;

- cauze speciale – care sun prevăzute în partea specială a Codului penal: art.

6 alin. 1 C. pen. – lipsa dublei incriminări, art. 207 C. pen. – proba verităţii;

. după caracterul cauzelor:

- cauze reale – se referă la faptă şi se răsfrâng asupra tuturor participanţilor

(lipsa prevederii în legea penală);

- cauze personale – se referă la persoana făptuitorului şi produc efecte numai

în raport cu acesta (art. 44-51 C. pen.).

I. LEGITIMA APĂRARE (art. 44 C. pen.)

a. Definiţie:

“Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală săvârşită în stare de

legitimă apărare.

Este în stare de legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura

un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva

unui interes obştesc şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori

interesul obştesc.

Se prezumă că este în legitimă apărare, şi acela care săvârşeşte fapta pentru a

respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violenţă, viclenie, efracţie sau prin

alte asemenea mijloace, într-o locuinţă, încăperere, dependinţă sau loc împrejmuit

ţinând de acestea.

Este de asemenea în legitimă apărare şi acela care din cauza tulburării sau

temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu

împrejurările în care s-a produs atacul“.

b. Caracterizare:

- aceasta apare ca o ripostă, determinată de necesitatea apărării valorilor sociale

periclitate;

- cel ce ripostează săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală, dar care nu e

săvârşită cu vinovăţie, căci făptuitorul nu a acţionat cu voinţă liberă.

c. Condiţii:

- condiţii privind atacul: acesta reprezintă o comportare violentă a omului, o

atitudine ofensivă, ce se materializează, de regulă, într-o acţiune îndreptată

împotriva unor valori sociale; atacul trebuie să fie:

. material – realizat prin mijloace fizice menite să pericliteze valorile sociale; nu

se va îndeplini această condiţie dacă atacul este verbal sau în scris care nu dau

dreptul unei riposte legitime

. direct – să creeze un pericol nemijlocit pentru valoare socială ocrotită; atacul nu

este directă dacă între agresor şi victimă se află un obstacol (o uşă, un zid);

. injust – să fie lipsit de orice temei legal;

. imediat (iminent) – pe cale să se producă; atacul iminent este atacul din

momentul declanşării şi până în momentul consumării acestuia, perioadă în care

apărarea este legitimă; după consumarea atacului, apărarea nu mai este legitimă;

. atacul să fie îndreptat împotiva unei persoane, a drepturilor acesteia sau

împotiva unui interes public; aceste drepturi pot privi viaţa, integritatea

corporală, sănătatea, libertatea, onoarea, averea; interesul public poate consta

într-o stare, situaţie, relaţie, activitate ce interesează o organizaţie publică;

. atacul să pună în pericol grav persoana celui atacat ori interesul public;

caracterul grav al pericolului se apreciază în funcţie de intensitatea acestuia şi

de urmările ireparabile (pierderea vieţii, distrugerea unor bunuri).

- condiţii privind apărarea: aceasta constă în fapta de a încerca înlăturarea

pericolului:

. apărarea să se realizeze printr-o faptă prevăzută de legea penală sau sub

forma unei tentative pedepsibile;

. apărarea să fie precedată de atac; simpla presupunere că agresorul va dezlănţui

un atac nu dă dreptul la o legitimă apărare;

. apărarea să se îndrepte împotriva agresorului (împotiva vieţii, sănătăţii), dar

nu împotriva bunurilor sale;

. apărarea să fie necesară pentru înlăturarea atacului; caracterul necesar al

apărării trebuie analizat nu numai în raport cu gravitatea atacului, ci şi cu

posibilităţile celui atacat de a le înfrunta;

. apărarea să fie proporţională cu gravitatea atacului; aici se are în vedere

respectarea unei echivalenţe între apărare şi atac; dacă apărarea este vădit

disproporţionată faţă de gravitatea atacului, fapta este săvârşită cu depăşirea

limitelor legitimei apărări.

d. Depăşirea limitelor legitimei apărări:

Aceasta cunoaşte două forme:

- excesul justificat; acesta se întemeiază pe tulburarea sau temerea în care se

găsea făptuitorul în momentul comiterii faptei;

- excesul scuzabil; când depăşirea legitimei apărări nu se întemeiază pe tulburare

sau temere; în acest caz vom avea o circumstanţă atenuantă prevăzută de art. 73

lit.a C. pen.; acesta nu este asimilat legitimei apărări.

e. Efecte juridice:

- fapta săvârşită în legitimă apărare nu constituie infracţiune;

- nefiind infracţiune nu atrage răspunderea penală şi nici o altă răspundere

juridică;

- în cazul excesului justificat, răspunderea civilă nu este înlăturată întotdeauna.

Fisiere in arhiva (1):

  • Drept Penal Partea Generala II.pdf