Extras din document
CURSUL NR. 1
„CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CARACTERUL PENAL AL FAPTEI”
a. Noţiuni generale:
Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei constau în anumite situaţii, sări,
împrejurări, existente în momentul săvârşirii faptei, care împiedică realizarea unei
trăsături esenţiale a infracţiunii şi prin aceasta excluzând caracterul penal al faptei.
Acestea nu se confundă cu cauzele care înlătură răspunderea penală (amnistia, lipsa
plângerii prealabile) caz în care fapta este infracţiune şi doar consecinţa ei – răspunderea
penală – este înlăturată.
Aceste cauze nu trebuie să se confunde nicicum cu cauzele de nepedepsire, care
înlătură doar aplicarea pedepsei, fapta fiind însă infracţiune (desistarea şi împiedicarea
producerii rezultatului, denunţarea mitei).
b. Cadrul cauzelor care înlătură caracterul penal al faptei:
. după criteriul trăsăturii esenţiale a infracţiunii:
- cauze care privesc pericolul social;
- cauze care privesc vinovăţia;
- cauze care privesc prevederea în legea penală a faptei;
. după criteriul sferei de aplicare:
- cauze generale – care sunt prevăzute în partea generală a Codului penal:
art. 44-51 C. pen., art. 12 C. pen. – abrogarea incriminării, art. 18¹ C. pen.;
- cauze speciale – care sun prevăzute în partea specială a Codului penal: art.
6 alin. 1 C. pen. – lipsa dublei incriminări, art. 207 C. pen. – proba verităţii;
. după caracterul cauzelor:
- cauze reale – se referă la faptă şi se răsfrâng asupra tuturor participanţilor
(lipsa prevederii în legea penală);
- cauze personale – se referă la persoana făptuitorului şi produc efecte numai
în raport cu acesta (art. 44-51 C. pen.).
I. LEGITIMA APĂRARE (art. 44 C. pen.)
a. Definiţie:
“Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală săvârşită în stare de
legitimă apărare.
Este în stare de legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura
un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva
unui interes obştesc şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori
interesul obştesc.
Se prezumă că este în legitimă apărare, şi acela care săvârşeşte fapta pentru a
respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violenţă, viclenie, efracţie sau prin
alte asemenea mijloace, într-o locuinţă, încăperere, dependinţă sau loc împrejmuit
ţinând de acestea.
Este de asemenea în legitimă apărare şi acela care din cauza tulburării sau
temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu
împrejurările în care s-a produs atacul“.
b. Caracterizare:
- aceasta apare ca o ripostă, determinată de necesitatea apărării valorilor sociale
periclitate;
- cel ce ripostează săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală, dar care nu e
săvârşită cu vinovăţie, căci făptuitorul nu a acţionat cu voinţă liberă.
c. Condiţii:
- condiţii privind atacul: acesta reprezintă o comportare violentă a omului, o
atitudine ofensivă, ce se materializează, de regulă, într-o acţiune îndreptată
împotriva unor valori sociale; atacul trebuie să fie:
. material – realizat prin mijloace fizice menite să pericliteze valorile sociale; nu
se va îndeplini această condiţie dacă atacul este verbal sau în scris care nu dau
dreptul unei riposte legitime
. direct – să creeze un pericol nemijlocit pentru valoare socială ocrotită; atacul nu
este directă dacă între agresor şi victimă se află un obstacol (o uşă, un zid);
. injust – să fie lipsit de orice temei legal;
. imediat (iminent) – pe cale să se producă; atacul iminent este atacul din
momentul declanşării şi până în momentul consumării acestuia, perioadă în care
apărarea este legitimă; după consumarea atacului, apărarea nu mai este legitimă;
. atacul să fie îndreptat împotiva unei persoane, a drepturilor acesteia sau
împotiva unui interes public; aceste drepturi pot privi viaţa, integritatea
corporală, sănătatea, libertatea, onoarea, averea; interesul public poate consta
într-o stare, situaţie, relaţie, activitate ce interesează o organizaţie publică;
. atacul să pună în pericol grav persoana celui atacat ori interesul public;
caracterul grav al pericolului se apreciază în funcţie de intensitatea acestuia şi
de urmările ireparabile (pierderea vieţii, distrugerea unor bunuri).
- condiţii privind apărarea: aceasta constă în fapta de a încerca înlăturarea
pericolului:
. apărarea să se realizeze printr-o faptă prevăzută de legea penală sau sub
forma unei tentative pedepsibile;
. apărarea să fie precedată de atac; simpla presupunere că agresorul va dezlănţui
un atac nu dă dreptul la o legitimă apărare;
. apărarea să se îndrepte împotriva agresorului (împotiva vieţii, sănătăţii), dar
nu împotriva bunurilor sale;
. apărarea să fie necesară pentru înlăturarea atacului; caracterul necesar al
apărării trebuie analizat nu numai în raport cu gravitatea atacului, ci şi cu
posibilităţile celui atacat de a le înfrunta;
. apărarea să fie proporţională cu gravitatea atacului; aici se are în vedere
respectarea unei echivalenţe între apărare şi atac; dacă apărarea este vădit
disproporţionată faţă de gravitatea atacului, fapta este săvârşită cu depăşirea
limitelor legitimei apărări.
d. Depăşirea limitelor legitimei apărări:
Aceasta cunoaşte două forme:
- excesul justificat; acesta se întemeiază pe tulburarea sau temerea în care se
găsea făptuitorul în momentul comiterii faptei;
- excesul scuzabil; când depăşirea legitimei apărări nu se întemeiază pe tulburare
sau temere; în acest caz vom avea o circumstanţă atenuantă prevăzută de art. 73
lit.a C. pen.; acesta nu este asimilat legitimei apărări.
e. Efecte juridice:
- fapta săvârşită în legitimă apărare nu constituie infracţiune;
- nefiind infracţiune nu atrage răspunderea penală şi nici o altă răspundere
juridică;
- în cazul excesului justificat, răspunderea civilă nu este înlăturată întotdeauna.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Drept Penal Partea Generala II.pdf