Extras din document
Titlul I
Noţiuni generale
CAPITOLUL I
Noţiuni introductive
Secţiunea I DREPTUL PENAL CA RAMURĂ DE DREPT
1. Noţiunea dreptului penal
1. Precizări terminologice. Apărarea valorilor sociale împotriva faptelor
periculoase a constituit întotdeauna şi peste tot în lume o condiţie de existenţă a
societăţii.
Apărarea socială împotriva faptelor periculoase, după apariţia statului a
devenit o funcţie importantă a acestuia pe care o realizează cu ajutorul dreptului
penal.
Prin arătarea faptelor periculoase pentru valorile sociale şi a sancţiunilor
aplicabile celor care săvârşesc astfel de fapte, dreptul penal contribuie la
apărarea acestor valori.
În sensul de mai sus, termenul drept penal este folosit pentru a denumi
ramura de drept, ca sistem al normelor juridice penale care reglementează
relaţiile de apărare socială; dar acelaşi termen drept penal se foloseşte şi pentru a
denumi ştiinţa dreptului penal ca ansamblu de idei, teorii, concepţii, cu privire la
dreptul penal.
Între cele două accepţiuni nu se poate pune semnul egalităţii, deşi între
ele există o legătură organică, obiectul ştiinţei dreptului penal, fiind dreptul
penal ca ramură de drept.
În literatura juridică de specialitate străină, dreptul penal mai este denumit
şi drept criminal, denumire ce derivă de la cuvântul latin crimen - crimă,
adică fapta infracţională interzisă.
În aceeaşi ordine de idei, denumirea „drept penal", derivă de la cuvântul
latin poena = pedeapsă, deci de la sancţiunea aplicabilă pentru fapta interzisă.
Şi într-un sens şi în celălalt, denumirea s-ar referi doar la una din instituţiile
fundamentale ale ramurii de drept, respectiv la pedeapsă ori la faptă
infracţională.
Având în vedere obiectul şi scopul reglementării juridice de apărare a
valorilor sociale s-a propus şi denumirea de drept al apărării sociale.
Considerăm că denumirea de „drept penal'' impunându-se în timp, îşi
păstrează actualitatea şi vigoarea, ea însemnând atât în sens juridic penal cât
şi în sens obişnuit acelaşi lucru, o ramură distinctă a dreptului care
reglementează o activitate specifică - de apărare socială.
2.Definiţia dreptului penal. În definirea dreptului penal trebuie
reţinute trăsăturile specifice ale acestei ramuri de drept cu privire la obiect,
4
metoda specifică de reglementare, scopul acesteia ca şi modul specific de
realizare a acestui scop.
Având în vedere clementele de mai sus, aşa cum s-a susţinut în literatura
juridică de specialitate apreciem că dreptul penal se poate defini ca: „sistemul
normelor juridice care reglementează relaţiile de apărare socială prin
interzicerea ca infracţiuni, sub sancţiuni specifice denumite pedepse, a faptelor
periculoase pentru valorile sociale, în scopul apărării acestor valori, fie prin
prevenirea infracţiunilor, fie prin aplicarea pedepselor celor care le săvârşesc".
Ca ramură de drept, dreptul penal nu reprezintă doar o sumă de norme
juridice, ci un ansamblu de norme juridice structurat în sistem, după criterii
ştiinţifice în jurul unor norme cu caracter de principiu şi pe instituţiile
fundamentale ale dreptului penal - infracţiunea, sancţiunile de drept penal şi
răspunderea penală.
Fiind o ramură distinctă a dreptului, dreptul penal are un obiect propriu de
reglementare şi anume o categorie aparte de relaţii sociale, relaţii create în jurul
şi datorită valorilor sociale de a căror apărare depinde existenţa şi dezvoltarea
societăţii.
2. Obiectul dreptului penal
3. Relaţiile de apărare socială - obiect al dreptului penal. Obiectul
dreptului penal îl constituie relaţiile de apărare socială, relaţii ce se
nasc între membrii societăţii pentru respectarea de către aceştia a unor
valori cum sunt persoana cu drepturile şi libertăţile sale, liniştea şi ordinea
publică, însăşi societatea în întregul ei.
Respectarea acestor îndatoriri ce privesc conduita socială a membrilor
societăţii asigură normala desfăşurare a vieţii sociale.
După apariţia statului şi a dreptului, relaţiile de apărare socială constituie
obiect de reglementare pentru dreptul penal care prin normele sale arată faptele
periculoase pentru valorile sociale - infracţiunile - şi sancţiunile penale aplicabile
persoanelor care săvârşesc astfel de fapte.
4. Relaţiile de represiune penală - obiect al dreptului penal. Dacă
toţi autorii de drept penal sunt de acord că relaţiile de apărare socială
formează obiectul dreptului penal, părerile diferă cu privire la întinderea
acestor relaţii de apărare socială.
Într-o opinie, se susţine că obiectul dreptului penal îl constituie relaţiile
sociale de represiune penală, relaţii ce se stabilesc după săvârşirea infracţiunii,
între stat şi infractor, prin care statul are dreptul şi obligaţia să tragă la
răspundere penală pe infractor, iar infractorul are obligaţia să suporte pedeapsa.
Acestei opinii i se reproşează că restrânge sfera dreptului penal, că pune la
îndoială caracterul său autonom normativ, că reduce obiectul dreptului penal
doar la relaţiile de conflict, de represiune penală, relaţii ce se nasc cu ocazia
săvârşirii de infracţiuni şi nu ţine scama de rolul preventiv al dreptului penal, că
realizarea normelor penale are loc prin respectarea de către marea majoritate a
destinatarilor a obligaţiilor instituite prin acestea.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Drept Penal Roman - Note de Curs.pdf
Alții au mai descărcat și
CAPITOLUL I. NOŢIUNI INTRODUCTIVE Instituţiile fundamentale ale dreptului penal sunt: infracţiunea, răspunderea penală şi pedeapsa. Aceste...
CAPITOLUL I CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND INSTITUŢIA FAMILIEI ŞI A MEMBRILOR ACESTEIA I.1 NOŢIUNEA DE FAMILIE Familia – ca fenomen social este...
ARGUMENT Familia nu reprezintă doar un grup format din câţiva membri, de regulă soţ, soţie şi copii, ci mult mai mult de atât, înseamnă o relaţie...
INTRODUCERE “Amploarea fenomenului violenţei în familie reprezintă una dintre cele mai grave probleme sociale cu care trebuie să se confrunte...
Violența în familie cunoscută și sub numele de violența domestică (abreviat VD) , abuz domestic, abuz familial, abuz marital/conjugal sau violență...
CAPITOLUL I Dreptul la viaţă valoare socială fundamentală ocrotită de Convenţia europeană a drepturilor omului şi legislaţia penală română...
CAPITOLUL I. Protecţia penală a drepturilor omului 1.1 Noţiunea şi scopul pedepsei penale Pedeapsa reprezină un mijloc de constrîngere satatală,...
Analiza unei instituţii atât de importante în dreptul nostru penal nu poate începe fară o determinare a cadrului legal şi ştiinţific în care...
Te-ar putea interesa și
Problematica dreptului poate fi abordata sub mai multe aspecte, întrucât dreptul este privit, în primul rând, ca un fenomen sociologic, cu o...
INTRODUCERE Cresterea rolului administratiei publice în evolutia societatii moderne românesti determina o cunoastere profunda a acesteia pentru ca...
CAPITOLUL I - NOŢIUNI CU CARACTER INTRODUCTIV I.1.UN FENOMEN ÎNTR-O CONTINUĂ SCHIMBARE Viaţa economică şi socială se află într-o continuă...
INTRODUCERE Motivarea alegerii temei Rolul pe care dreptul succesoral este chemat să-l joace în viaţa juridică română reclamă o bună cunoaştere...
CAP. I CONSIDERATII INTRODUCTIVE I. Succinte aprecieri privitoare ia noţiunea şi caracterizarea conceptului de suspendare condiţionata a...
INTRODUCERE Societatea îşi permite a judeca şi evalua modalitatea de comportament a membrilor sǎi , potrivit gradului de conformare a...
INTRODUCERE Problematica dreptului poate fi abordata sub mai multe aspecte, întrucât dreptul este privit, în primul rând, ca un fenomen...
Introducere Una dintre cele mai importante probleme ale societatii este reprezentata de infracționalitatea minorilor, constatandu-se de-a lungul...