Drept Penal Special

Consideratii generale privind infractiunea

contra-sigurantei statului

Doctrina defineste infractiunea contra-sigurantei statului ca fiind fapta prevazuta de codul penal sau legi speciale savârsite cu vinovatie si care sunt de natura sa aduca atingere sigurantei nationale interioare si exterioare si prin aceasta fiintei statului, atributelor sale fundamentale, suveranitatea, independenta, unitatea si indivizibilitatea statului.

Obiectul juridic generic – al infractiunilor este siguranta nationala ca valoare fundamentala si relatiile sociale care se nasc si evolueaza în jurul si în strânsa legatura cu aceasta valoare.

Conceptul de siguranta nationala este definit prin legea 51/ 1991 legea sigurantei nationale care prevede urmatoarele: „prin siguranta nationala a României se întelege starea de legalitate, de echilibru si stabilitate sociala, economica si politica necesara existentei si dezvoltarii statului national român ca stat suveran unitar, independent si indivizibil mentineri ordini de drept precum si a climatului de exercitare neîngradita a drepturilor, libertatilor si îndatoririlor fundamentale a cetatenilor potrivit principiilor si normelor democratice”

Obiectul juridic complex – pe lânga siguranta nationala, infractiunea contra-sigurantei nationale mai pot avea ca obiect integritatea corporala sau sanatatea unei persoane care are o functie deosebita în stat, sanatatea unor grupuri de persoane proprietate publica sau economia nationala.

Obiectul material - al infractiuni îl gasim doar la unele din faptele incriminate.

Ex: tradarea prin admitere de secrete, la atentate contra persoanelor

Subiect activ – nemijlocit poate fi orice persoana care raspunde penal cu precizarea ca la unele infractiuni trebuie sa fie cetatean român sau apatrid cu domiciliul în România, la altele lucratori în domeniul sigurantei nationale.

Subiect pasiv – este statul român pentru unele din infractiunii, legea impunând existenta unor conditii.

Latura obiectiva – elementul material al laturi obiective este format în cele mai multe cazuri din actiuni. În concret elementul material se realizeaza prin una din urmatoarele actiunii:

- planuri si actiuni care vizeaza stirbirea suveranitati, unitati sau independentei tarii;

- actiuni care au ca urmare provocarea razboiului;

- tradarea prin ajutarea inamicului;

- actiuni armate sau alte actiuni care urmaresc în mod evident slabirea puteri în stat;

- spionajul, transmiterea secretelor, procurarea ori detinerea ilegala de documente secrete si divulgarea continutului lor;

- subminarea, sabotajul ori alte actiuni care urmaresc înlaturarea în forta a institutiilor democratice ale statului, acte de distrugere, degradare ori aducere în stare de neîntrebuintare a unor bunuri, instalatii, utilaje daca prin aceasta se pune în pericol siguranta statului;

- actiuni care atenteaza la viata, sanatatea, integritatea corporala a persoanelor cu functii deosebite în stat sau a reprezentantilor unor puteri straine;

- initierea, organizarea, savârsirea ori sprijinirea unor actiuni totalitariste sau extremiste;

- actele teroriste, atentatele, sustragerea de armament, explozibili, substante radioactive, toxice sau biologice, producerea, detinerea , înstrainarea, transportul sau folosirea acestora;

- initierea sau constituirea unor organizatii sau grupari ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a acestora;

- sunt excluse organizatiile care apara cauze legitime;

- exprimarea libera a opiniei politice;

- manifestarea de protest sau dezacord ideologic, politic, religios;

- urmarea imediata este crearea unei stari de pericol indiferent daca pericolul s-a produs sau nu;

Latura subiectiva:

- forma – de vinovatie este intentia directa sau indirecta la infractiunile de nedenuntare si infractiunilor contra reprezentantilor unui stat strain, forma de vinovatie poate fi si culpa;

- mobilul – la infractiunile contra-sigurantei statului poate fi ura, razbunarea, avaritia, parvenirea etc.;

- scopul – trebuie stabilit chiar daca nu rezulta explicit din textul de lege. Stabilirea scopului este necesara pentru corecta încadrare a faptei;

Forme, modalitati, sanctiuni

Infractiunile contra-sigurantei statului pot cunoaste toate formele începând cu acte pregatitoare asimilate uneori cu cele de executie, poate fi tentativa, infractiunea consumata sau epuizata.

Modalitatile normative sunt diverse iar cele faptice sunt variate.

Sanctiunile sunt deosebit de aspre fiind în general prevazute si pedepse complementare (expulzarea).

În vederea preveniri de asemenea fapte, legiuitorul a prevazut si unele cazuri de nepedepsire.

Pe lânga infractiunile din Codul penal, legea 51/1991 prin siguranta nationala a României, prevede si sanctioneaza 3 infractiuni si anume:

- infractiunea de organizare de activitati infirmative care pericliteaza siguranta statului, pot fi savârsite de orice persoana;

- abuzul în serviciu de natura sa pericliteze siguranta statului, poate fi savârsita doar de functionari publici cu atributiuni operative în cadrul S.R.I; S.I.E.; S.P.P.

- divulgarea de informatii confidentiale care pericliteaza siguranta statului;

Caracterizarea generala a infractiunilor contra persoanelor

Obiectul juridic generic – îl formeaza relatiile sociale care privesc apararea persoanei privita sub totalitatea atributelor sale (viata, integritatea corporala, inviolabilitatea sexuala, libertate, demnitate). Omul ramâne în societatea româneasca valoarea sociala cea mai importanta.

Obiectul juridic special – îl formeaza relatiile sociale referitoare la fiecare dintre atributele esentiale enumerate mai sus si sunt în general drepturi personale nepatrimoniale.

Obiectul material – îl constituie corpul victimei cu conditia sa fie în momentul savârsiri faptei.

Subiectul activ – orice persoana care raspunde penal cu exceptia unor infractiuni sau agravante de infractiuni în care se cere ca subiectul activ sa fie circumstantial (calificat).

Ex: subiectul activ la infractiunea de pruncucidere nu poate fi decât mama noului-nascut aflata în stare de tulburare pricinuita de nastere.

Subiectul pasiv – este o persoana fizica aflata în viata

Latura obiectiva – în general este realizata prin actiune cum ar fi, ucidere, lovire, amenintare,act sexual, atingerea onoarei.

Urmarea imediata – este explicita în textul de lege. Mijloacele de realizare a urmari imediate sunt irelevante pentru existenta infractiuni.