Drept penal special semestrul II

INFRACŢIUNI CONTRA AUTORITĂŢII

Ofensa adusă unor însemne- art. 236 –

1. Conţinutul juridic

Potrivit alin. 1, infracţiunea constă în orice manifestare prin care se exprimă dispreţ pentru însemneie României, iar potrivit alin. 2, în mani¬festarea prin care se exprimă dispreţ pentru embiemele sau semnele de care se folosesc autorităţile.

2. Condiţii preexistente

Obiectuî juridic constă în relaţiile sociale referitoare la respectul datorat autorităţii de stat, relaţii care impiică respect faţă de emblemele şi semnele de care se folosesc autorităţile. Potrivit art. 12 din Constituţie, simbolurile naţionale ale României, sunt următoarele: Drapelul, Ziua naţională, Imnul naţional, Stema ţării şi sigiliul statului. Din categoria emblemelor şi a semnelor de care se folosesc autorităţile fac parte emblemele judeţelor şi ale municipiilor, precum şi alte embleme sau semne de care se folosesc autorităţile - semnele care se poartă Ia uniformele militare, insignele pe cale Ie poartă magistraţii etc.

Din categoria emblemelor sau semnelor la care se referă art. 236 Cp. nu fac parte emblemele sau semnele de care se folosesc diferitele organizaţii sau asociaţii poiitice, ştiinţifice, sportive etc.

Obiectul material este reprezentat de însemnul, emblema sau semnul faţă de care se realizează în mod nemijlocit acţiunea ce exprimă dispreţul făptuitorului. In celelalte cazuri, infracţiunea este lipsită de obiect material.

Subiect activ poate fi orice persoană.

Participaţia penală este posibilă sub toate formele,

3. Conţinutul constitutiv

Latura obiectivă. Elementul material al laturii obiective presupune o manifestare prin care se exprimă dispreţ pentru însemnele României, în modalitatea a!in. 1, precum şi o manifestare prin care se exprimă dispreţ pentru emblemele şi semnele de care se folosesc autorităţile, în modalitatea alin. 2.

Elementul material se poate realiza prin orice acţiune sau inacţiune care exteriorizează lipsa respectului datorat autorităţii. Acţiunea sau inacţiunea se realizează în orice mod şi prin orice mijloace; prin gesturi, atitudini, fapte, prin cuvinte, proferate direct sau reproduse, prin scris, imagini/desene, caricaturi etc. în unele cazuri se aduce atingerea chiar substanţei materiale a însem¬nului, emblemei sau semnului. în cele mai frecvente cazuri, fapta se săvârşeşte printr-o acţiune. Printr-o inacţiune, infracţiunea se săvârşeşte atunci când, de exemplu, făptuitorul nu se ridică în picioare la intonarea imnului naţional al României. Nu are importanţă locul săvârşirii faptei.

Urmarea imediată constă într-o ştirbire a respectului datorat autorităţii de stat.

Latura subiectivă presupune vinovăţia făptuitorului sub forma intenţiei, care poate fi directă sau indirectă.

4. Forme. Sancţiuni

Tentativa infracţiunii, este posibilă uneori, însă nu se pedepseşte. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care se săvârşeşte acţi¬unea sau inacţiunea cu caracter ofensator, moment în care se produce starea de pericol pentru autoritatea de stat. Infracţiunea poate fi săvârşită atât în formă continuată, cât şi continuă, situaţie în care cunoaşte şi un moment al epuizării, momentul săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni, respectiv momentul când încetează acţiunea cu caracter ofensator.

Sancţiunea constă în închisoare de la 6 luni la 3 ani, pentru fapta din alin. 1, şi închisoare de la 3 luni la 1 an sau amendă pentru fapta din alin.

Ultrajul - art. 239 -

1. Conţinutul juridic

Potrivit alin. 1, infracţiunea constă în insulta sau calomnia săvârşită nemijlocit ori prin mijloace de comunicare directă contra unui funcţio¬nar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii.

2. Condiţii preexistente

Obiectul juridic principal constă în relaţiile sociale referitoare la respec¬tul datorat autorităţii de stat. Ultrajul are şi un obiect juridic secundar, care constă în relaţiile sociale referitoare la onoarea şi demnitatea persoanei. în formele agravate din alin. 2 şi 3, obiectul juridic secundar constă în relaţiile sociale referitoare la libertatea morală, integritatea corporală şi sănătatea persoanei, iar în forma agravată din alin. 4, obiectul juridic secundar constă în relaţiile sociale referitoare la respectul datorat puterii judecătoreşti etc.

Obiectul material. în modalitatea alin, 1, infracţiunea nu are obiect material. în cazul formei agravate din alin. 3, obiectul material constă în corpul victimei faţă de care se realizează actele de violenţă fizică.

Subiect activ poate fi orice persoană. Infracţiunea poate fi săvârşită şi de un funcţionar faţă de alţi funcţionari, cu condiţia să fie îndeplinite şi celelalte condiţii pentru existenţa infracţiunii.

Participată penală este posibilă sub toate formele.

Subiect pasiv principal este statul român. Subiect pasiv secundar poate să fie numai un funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat. Prin funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat se înţelege acea funcţie care îi conferă funcţionarului competenţa de a da dispoziţii obligatorii şi de a lua măsurile necesare pentru respectarea lor. Aceste funcţii sunt specifice autorităţilor publice care, potrivit Constituţiei, constituie un sistem bazat pe principiul separaţiei puterilor în stat. (puterea legislativă, puterea executivă şi puterea judecătorească). Dar nu toate per¬soanele care activează în cadrul autorităţilor publice îndeplinesc funcţii ce implică exerciţiul autorităţilor de stat, ci numai cele care au competenţa să emită acte, să dea dispoziţii şi să ia măsuri cu caracter obligatoriu, acţio¬nând în numele respectivei autorităţi. Sunt funcţionari care îndeplinesc o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat - de exemplu - magistratul, conductorul de tren, agentul de la circumscripţia financiară, medicul de circumscripţie, primarul, ofiţerul de poliţie, brigadierul silvic, paznicul unei societăţi comerciale sau ai unei regii autonome etc.