Drept procedură civilă

1.Notiunea si clasificarea probelor

Proba desemneaza atat actiunea de stabilire a existentei/inexistentei unui raport juridic, cat si procesual prin intermediul caruia se poate stabili raportul de dovedit.

-dovada cu inscrisuri ;

-dovada cu martori-marturisirea

-cercetarea la fata locului ;

-interogatoriu.

2.Conventii asupra probelor

In principiu, regulile de proba sunt permisive, partile actului juridic putand deroga de la ele prin conventie.O atare conventie intre parti este posibila chiar in fata instantei de judecata, daca o parte propune proba cu martori iar cealalta nu se opune la aceasta, desi conform regulilor generale, proba testimoniala nu ar putea fi primita.Instanta va putea in virtutea rolului sau activ sa invedereze dispozitiile incalcate, dar daca si in aceasta ipoteza partile sunt totusi de acord cu administrarea dovezii cu martori atunci instanta nu se va putea opune.

3.Subiectul(scopul), obiectul si sarcina probei

Obiectul probei este reprezentat de actele si faptele juridice care au nascut, modificat/stins raportul juridic dedus judecatii.

Scopul pentru care se administreaza probele este acela de a determina convingerea judecatorului asupra celor sustinute de autorul cererii.

Obligatia de a ovedi cele afirmate apartine celui care fac afirmatia, fie pe cale directa, fie pe calea exceptiei.

Daca reclamantul a reusit sa dovedeasca cele afirmate, rolul probei revine paratului, pentru a dovedi ceea ce el afirma in replica.

In anumite situatii sarcina probei este inversata prin intermediul prezumtiilor legale simple nu irefragabile, partea care este interesata sa rastoarne aceasta situatie va trebui sa faca dovada contrarie.

In dr.fam.cf.art.58 in cazul contestarii recunoasterii paternitatii sarcina probei incumba paratului.

In materia dreptului muncii, in litigiile privitoare la drepturile salariatilor si l incalcarea dispozitiilor normative din Codul Muncii, sarcina probei ii revine angajatorului.

4.Propunerea probelor

Partile din proces sunt cele care solicita administrarea de probe, prin intermediul cererilor de chemare in judecata, cererilor reconventionale si a intampinarii.

5.Conditiile de admisibilitate a probelor

Pentru ca o proba sa fie admis a fi administrata in instanta ea trebuie sa indeplineasca anumite conditii :

-sa fie legala, prevazuta de lege si permis in cazul dat ;

-sa fie pertinenta, in legatura cu obiectul procesului ;

-sa fie concludenta, sa duca la solutionarea cauzei.

6.Asigurarea dovezilor si constatarea unei stari de fapt

Art..235 C.proc.civ.arata ca oricine are interes sa constate de urgenta marturia unei persoane, parerea unui expert, starea unor lucruri, miscatoare sau nemiscatoare, sau sa dobandeasca recunoasterea unui inscris, a unui fapt ori a unui drept, va putea cere administrarea acestor dovezi, daca este primejdie ca ele sa dispara sau sa fie greu de administrat in viitor.

In asemenea ipoteze solicitantul nu va trebui decat sa demonstreze urgenta si riscul pieirii probei ori dificultatea administrarii sale intr-un eventual litigiu sau in cadrul litigiului in curs.Dc.insa paratul isi da acordul proba se va putea administra chiar dc.nu exista pericolul intarzierii si pieirii acesteia.

O alta ipoteza reglementata de cod este aceea a constatarii unei anumite stari de fapt, care ar putea sa inceteze sau sa se schimbe pana la administrarea dovezilor.Este vorba de retinere unor fapte probande care pot fi conservate prin intermediul probelor reglementate de lege, iar in cel de al doilea caz este vorba d spre o stare de fapt, care se constata printr-o modalitate ce nu reprezinta in general o proba in procesul civil-constatarea facuta prin executorul judecatoresc.

7.Procedura de solutionare a cererii de asigurare a dovezilor

Dc.cererea este formulata inainte de declansarea litigiului, ea se va depune la instanta in circumscriptia careia se afla obiectul cerecetarii, iar daca se face inntimpul unui proces, se va depune la instanta investita cu judecarea pricinii.Cererea de asigurare a dovezilor va cuprinde aratarea faptelor ce trebuie dovedite, primejdia de intarziere, iar cand este cazul invoirea partilor.

Incheierea este supusa recursului in termen de 5 zile de le pronuntare, dc.s-a dat cu citarea partilor si de la comunicare dc.s-a dat fara citarea lor.Dc.instanta a admis sau a respins cererea pe parcursul judecarii procesului in care se impunea asigurarea dovezii incheierea se va putea ataca odata cu fondul.

8.Deosebirea intre original si copie

Inscrisul original este acel inscris intocmit la momentul facerii actului, copiile reprezentand acele inscrisuri realizate ulterior facerii actului.Inscrisurile originale :actele notariale si registrele de stare civila, copii :copii certificate de inscrisurile notariale si certificatele de stare civila.

9.Inscrisurile recognitive

Sunt acele inscrisuri intocmite in vederea recunoasterii preexistentei unui inscris anterior si care a fost pierdut.

10.Inscrisurile confirmative-intocmite in vederea confirmarii unui act juridic lovit de o cauza de nulitate.

11.Avantajele actului autentic

Inscrisul autentic se bucura de prezumtia de autenticitate, in sensul ca este considerat ca emana de la cel care l-a semnat, si de prezumtia de validitate, in sensul ca ceea ce se mentioneaza in cuprinsul actului este considerat a fi conform cu realitatea , cel care se foloseste de actul autentic fiind scutit de a face orice dovada.

De asemenea este opozabil tertilor.