Drept Procesual

Procedura speciala

Fazele procesului penal sunt:

a. Urmarirea penala;

b. Judecata;

c. Punerea in executare a hotararii judecatoresti;

Capitolul I

URMARIREA PENALA

Obiectul urmaririi penale este reglementat in art. 200 cpp. Si prevede urmatoarele:

- Strangerea probelor necesare cu privire la existenta infractiunilor;

- Strangerea probelor necesare cu privire la identificare faptuitorului/lor;

- Stabilirea raspunderii acestora, pentru a se constata daca este sau nu cazul de fi trimisi in faza de judecata;

a. Strangerea probelor necesare cu privire la existenta infractiunilor – este acea operatie de adunare a probelor si de examinare si evaluarea a lor. Practic conditioneaza toate celelalte 3 obiective.

In doctrina se precizeaza ca urmarirea penala reprezinta temelia probatiuni unui proces penal.

Ele trebuie identificate, conservate, evaluate cat mai rapid si mai apropriat de data savarsirii infractiunii. In timp indelungat se expun riscului disparitiei.

b. Stabilirea raspunderii acestora, pentru a se constata daca este sau nu cazul de fi trimisi in faza de judecata – are in vedere circumstantele care conduc la acest rezultat, circumstante agravante si atenuante.

c. Identificare faptuitorului;

I Dosarul de urmarire penala – definite:

Intreaga activitate de urmarire penala se concretizeaza astfel: dosarul de urmarire penala cuprinde toate activitatile si inscrisurile realizate din momentul sesizarii organelor judiciare.

Urmarirea penala are o limita minima (de inceput) si o limita maxima (de final). Intre aceste limite desfasurandu-se aceste activitati procesuale in mod succesiv si coordonat.

Ele nu au un anumit mod de realizare, deci o activitate procesuala, prevazuta a se realiza la un moment dat, nu poate fi realizata intr-un alt moment, cu unele exceptii:

Ex: punerea in miscare a actiunii penale, nu se poate face daca ulterior nu a avut invinuit, In cadrul urmaririi penale.

Inceperea urmaririi penale este limita minima, limita finala, este momentul trimiterii in judecata prin rechizitoriu sau prin netrimiterea in judecata ca solutie la momentul final.

Intre aceste momente de urmarire penala si trimitere in judecata se desfasoara aceasta activitate.

II Trasaturile caracteristice ale urmarii penale:

a. Lipsa de publicitate a urmaririi penale;

b. Caracterul necontradictoriu al urmaririi penale;

c. Caracterul preponderent al formei scrise;

d. Controlul, subordonarea ierarhica in efectuarea actelor de urmarire penala;

a. Lipsa de publicitate a urmarii penale:

Caracterizeaza activitatea de urmarire penala, spre deosebire de judecata unde este o caracteristica deosebita.

La urmarirea penala nu este publicitate, asa cum o intalnim in faza de judecata, dimpotriva aceasta poate crea aspecte negative si impiedica faza de urmarire penala.

De asemenea afecteaza buna desfasurare a urmaririi penale, deoarece participantii, faptuitorii, sunt alertati, acestia incercand astfel sa sustraga sau sa distruga probe.

b. Caracterul necontradictoriu al urmaririi penale este determinat de lipsa de publicitate => nu avem nici acest caracter contradictoriu – care sa desfasoare la cele doua activitati publice si de manifestare in faza de judecata.

Totusi exista elemente de contradictorialitate, manifestandu-se in anumite limite la diferite activitati procesuale cum ari fi la audieri cand este prezent si aparatorul, la prezentarea materialelor si la diverse activitati specifice, unde aparatorul propune probe in formarea apararii faptuitorului, de asemenea se intalnesc si la obiective prin punere in discutie a partilor cand se pot veni cu anumite completari, acestea efectuandu-se in forma SCRISA.

c. Caracterul preponderent al formei scrise.

De obicei procesul de activitate al urmaririi penale se desfasoara in forma scrisa, deoarece urmarirea penala este temelia probatiunii, fiind astfel necesar inscrisul prin proces-verbal de cercetare detaliat, cum ar fi:

- Procesul de confruntare al partilor;

- Cercetarea la fata locului infaptuirii infractiunii sau in alta parte;

Organul prin aceste inscrisuri considera avantajul expunerii penale.

d. Subordonarea ierarhica in efectuarea actelor de urmarire penala este caracteristica acesteia in sensul ca cel care conduce sau controleaza activitatea da dispozitii in scris organelor de urmarire penala.

Procurorul da dispozitii motivate organelor de cercetare, acestia fiind obligati sa le execute, in cazul in care nu sunt de acord, acestea pot emite observatii, fapt care nu intrerupe punerea in executare a dispozitiilor pana la solutionarea acestora.

Procurorul ierarhic superior poate prelua o cauza de la un procuror ierarhic inferior.

Este necesar controlul ierarhic pentru buna desfasurare a urmaririi penale.