Drept Procesual Civil

Competenţa instanţelor de judecată

Dreptul procesual civil este acea ramură a dreptului privat care studiază modul de desfăşurare a procesului civil înaintea instanţei de judecată. Prin competenţa unei instanţe de judecată înţelegem aptitudinea recunoscută de lege unei instanţe sau ale unui alt organ cu activitate jurisdicţională de a judeca o anumită pricină (termenul pricină provine din vechiul cod de procedură civilă şi are acelaşi înţeles cu cauză).

Norme de competenţă

Normele de competenţă se împart în:

a) norme de competenţă generală

b) norme de competenţă jurisdicţională

a. norme de competenţă materială

b. norme de competenţă teritorială

Normele de competenţă materială se referă la acea competenţă a unei instanţe de judecată de a judeca o anumită cauză proporţional cu valoarea obiectului litigiului acelei cauze. (o cauză comercială sub 100 mii lei se judecă de către Judecătorie, iau una peste 100 mii lei se judecă de către Tribunal).

Competenţa teritorială este competenţa acelei instanţe teritoriale investite cu judecarea cauzei. (în circusmcripţia Curţii de Apel Cluj sunt: Judecătoria Cluj, Gherla, Dej, Turda, Huedin, Tribunalul Cluj, Zalău, Baia Mare, Satu Mare).

Competenţa materială poate fi privită ca o linie verticală care cade perpendicular pe o linie orizontală care este competenţa teritorială.

Competenţa teritorială poate fi:

- de drept comun, când va fi competentă să judece cauza instanţa de la domiciliul pârâtului

- alternativă sau facultativă, când ca putea fi competentă atât instanţa de la domiciliul pârâtului, cât şi cea de la domiciliul reclamantului (la alegerea părţilor)

- exclusivă sau excepţională, când va fi competentă o instanţă expres prevăzută prin lege.

Normele de competenţă au un caracter imperativ şi sunt absolute, condiţie în care nu se poate face derogare de la ele şi norme dispozitive, adică relative de la care sepoate face derogare numai în anumite condiţii expresă prevăzute de lege.

Potrivit art. 125 din Constituţie în România justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) şi celelalte instanţe judecătoreşti.

Există şi alte organe cu activitate jurisdicţională competentă să soluţioneze o cauză mai înainte ca aceasta să poată fi adresată instanţei de judecată. (dacă este formulată o cerere pentru un loc de parcare, ea nu va putea fi adresată instanţei de judecată întrucât va fi respinsă ca inadmisibilă, ea trebuid să fie adresată mai întâi primăriei, iar apoi dacă răspunsul primăriei este negativ reclamantul se va putea adresa judecătoriei în proces cu primăria). Procesul civil presupune două părţi, cel puţin, adică reclamant şi pârât.

În materie financiară va fi competentă să judece cererea mai întâi Curtea de Conturi.

În materie de investiţii şi mărci va fi competent OSIM.

În materia pensiilor şi asigurărilor sociale cererea va fi adresată mai întâi CJPAS.

În materie de contravenţii, cererea se poate depune la diverse organe adminsitrative şi instanţa de judecată.

În materia încredinţării şi ocrotirii drepturilor minorilor pot fi competente consiliile locale sau jdueţene ce funcţionează pe lângă primării şi prefecturi.

În materia actelor de stare civilă este competenetă primăria – serviciul de stare civilă, iar apoi judecătoria.

În materia succesiunilor este competent notariatul, iar dacă părţile nu se înţeleg instanţa de judecată.

În materie electorală cererea va fi adresată mai întâi BEC, iar apoi instanţei de judecată.

În ceea ce priveşte competenţa materială a judecătoriei, aceasta judecaă:

a) toate cererile date în competenţa sa cu excepţia celor date în competenţa altor instanţe

b) toate cererile şi plângerile împotriva diferitelor organe administrative şi cu caracter jurisdicţional, precum şi procesul verbal de cosntatare a contravenţiilor privitoare la Legea circulaţiei.

Din punct de vedere material, tribunalul judecă:

a) toate cererile în materie comercială peste 100 mii lei inclusiv

b) toate cererile în materie civilă cu un obiect al cauzei ce depăşeşte 500 mii lei, incusiv, cu excepţia cererilor de împărţeală succesorală, judiciarp, etc.

c) toate cererile privitoare la conflictele de muncă

d) toate cererile în materie de contencios adminsitrativ împotriva organelor administraţiei publice locale

e) toate cererile în materie de expropriere

f) toate cererile în materie de creaţie itnelectuală şi proprietate industrială

g) toate cererile privind încuviinţarea, nulitatea şi desfacerea adopţiei

h) toate cererile privind recuperarea unor prejudicii cauzate în urma unui proces penal

i) toate cererile privind recunoaşterea unor hotărâri pronunţate în străinătate.

Ca instanţă de apel, tribunalul judecă:

a) toate cererile împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă

b) toate cererile de recurs împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă care însă nu puteau fi supuse apelului

c) în orice alte materii date în competenţa sa