Drept Procesual Penal

Este prima fază a procesului penal, o fază obligatorie în oricare dintre acesta. Atribuţii în domeniul urmăririi penale le revin procurorilor, constituiţi în Parchete, şi organelor de cercetare penală (generală sau specială).

Momentele prin care se începe şi se poate finaliza urmărirea penală:

Faza de începere: dispoziţia de începere e urmăririi penale care se materializează de obicei printr-o rezoluţie de începere a urmăririi penală de către organul de cercetare penală (dar trebuie confirmată de către procuror) sau procuror.

Excepţie: când nu mai este vorba de o rezoluţie: în cazul în care s-a comis o infracţiune flagrantă şi se aplică procedura de urgenţă, actul de constatare a infracţiunii devine şi act de începe a urmăririi penale.

Faza de încheiere a urmăririi penale:

O primă variantă este finalizarea prin trimiterea în judecată, situaţie in care dispoziţia se materializează prin rechizitoriul procurorului;

A doua variantă: atunci când intervine o soluţie de netrimitere în judecată, fie prin scoatere de sub urmărire penală, încetare a urmăririi penale sau clasare, situaţie în care limita finală este ordonanţa sau rezoluţia (dacă suntem pe parcursul urmăririi penale, şi se constată un caz de scoatere de sub urmărire penală, dacă nu s-a pus în mişcare acţiunea penală, actul final va fi rezoluţia. Dacă nu s-a pus, actul va fi ordonanţa. Dacă s-a ajuns în etapa de terminare a urmăririi penale, etapă plasată la sfârşitul urmării penale, şi dacă intervine o soluţie de netrimitere în judecată, actul prin care se dispune această soluţie este ordonanţa.

Aşadar limita finală poate fi rechizitoriul, dacă se continuă procesul penal, sau rezoluţie sau ordonanţă dacă se dispune scoaterea de sub urmărire penală.

Dispoziţii cu caracter general cuprinse în codul de procedură penală, dispoziţii care se aplică pe parcursul întregii faze a urmăririi penale: (art. 200-205).

I. Prima dispoziţie cu caracter general (art. 200): se referă la obiectul urmăririi penale: urmărirea penală are ca obiect strângerea şi verificarea probelor în vederea constatării existenţei infracţiunii, a identificării făptuitorului şi a stabilirii răspunderii acestuia, pentru a se constata dacă este cazul să se trimită dosarul în faza de judecată.

În obiectul urmăririi penale pot fi cuprinse şi alte aspecte: se pot strânge probe şi pentru identificarea persoanei vătămate, sau sunt unele cauze, în special atunci când acţiunea civilă se exercită din oficiu, când în obiectul urmării penale intră şi strângerea de probe pentru lămurirea laturii civile a cauzei (în oficiu se exercită când persoana vătămată este una fizică lipsită de capacitate sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă).

Pentru a se realiza obiectul urmăririi penale, organele de urmărire penală concretizează toate actele săvârşite într-un dosar penal care va fi trimis la instanţă, daca se continuă procesul penal.

II. A doua dispoziţie: În art. 201 din Cod este reglementată componenţa organelor de urmărire penală şi se prevede că aceasta este efectuată de procuror şi de organele de cercetare penală care la rândul lor se împart în organe de cercetare ale poliţiei judiciare şi organe de cercetare speciale. Din organele de cercetare ale poliţiei judiciare sunt alcătuite din lucrători specializaţi desemnaţi nominal de ministrul administraţiei şi internelor. Acestea se subordonează procurorului.

Pentru desemnarea lor este nevoie de avizul Procurorului General. Organele de cercetare specială sunt alcătuite fie din ofiţerii MApN, fie ai Ministerului de Interne, fie căpitanii porturilor.

III. A treia dispoziţie: reglementată de art. 202: Rolul activ al organelor de urmărire penală: aceste organe sunt obligate să strângă probe pentru a lămuri cauza sub toate aspectele. O altă obligaţie este de a strânge probe atât în favoarea cât şi în defavoarea inculpatului sau învinuitului. Organul de urmărire penală este obligat să explice părţilor şi învinuitului toate drepturile şi obligaţiile pe care le au în faza de urmărire penală.

IV. A patra dispoziţie: reglementată în art. 203 în legătură cu ordonanţele organului de urmărire penală. Se prevede că pe parcursul urmăririi penale, organul de urmărire penală dispune prin ordonanţă acolo unde legea prevede aceasta, iar în celelalte cazuri prin rezoluţie motivată. Organul de urmărire penală poate să întocmească şi alte acte care se numesc: referate.

V. A cincea dispoziţie: art. 204 şi 205: priveşte păstrarea unor acte de urmărire penală: cum se efectuează acte de urmărire penală în incinta unei instituţii publice. Legea prevede expres că orice act de urmărire penală poate fi efectuat numai cu consimţământul conducerii unităţii sau cu autorizarea procurorului.

Păstrarea actelor de urmărire penală: dacă pentru efectuarea unor acte este necesară o anumită aprobare a procurorului, fie sub forma autorizării, continuării, atunci unele exemplare ale actului respectiv va rămâne şi la procuror.

Trăsăturile urmăririi penale: nu sunt reglementate expres în cod.

Publicitatea: judecarea este publică => acea activitate este cunoscută şi poate lua la cunoştinţă de ea orice persoană. În faza de judecată, şedinţă de judecată şi mai ales dezbaterile se caracterizează prin publicitate, pentru că la şedinţă poate participa orice persoană, cu excepţia minorilor sub 16 ani.

În faza de urmărire penală, tocmai pentru a nu se compromite activităţile de urmărire penală, strângerea probelor, nu poate asista orice persoană la acestea. Urmărirea penală trebuie să aibă un caracter oarecum confidenţial. Aceasta nu înseamnă însă că are un caracter secret.