Drept procesual penal - partea specială

CAPITOLUL I

URMĂRIREA PENALĂ

Secţiunea I-a

Noţiunea, obiectul şi principiile specifice

urmăririi penale

1. Noţiune

Urmărirea penală este prima fază a procesului penal şi are rolul de a pregăti şi asigura

buna desfăşurare a procesului penal în faza de judecată, prin activitatea de descoperire a

infracţiunilor, de identificare şi prindere a făptuitorilor, de strângere de probe cu privire la

faptă şi făptuitor, astfel încât la data sesizării instanţei, să fie cunoscută infracţiunea săvârşită

şi persoana ce trebuie judecată, precum şi celelalte persoane ce pot avea o calitate procesuală

în cauză.

Urmărirea penală se efectuează obligatoriu în toate cauzele penale.

2. Obiectul urmăririi penale

Potrivit dispoziţiilor art.200 C.pr.pen., urmărirea penală are ca obiect strângerea

probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunii, la identificarea făptuitorului şi la

stabilirea răspunderii acestuia pentru a se constata dacă este sau nu cazul să fie trimis în

judecată.

Organul de urmărire penală este obligat, conform art.202 C.pr.pen., să strângă toate

probele necesare pentru aflarea adevărului şi lămurirea cauzei sub toate aspectele, atât cele în

defavoarea, cât şi cele în favoarea învinuitului sau inculpatului şi indiferent dacă aceştia

recunosc sau nu săvârşirea faptei.

3. Principiile specifice urmăririi penale

Principiile fundamentale ale procesului penal, reglementate de art.2 - art. 8 C.pr.pen.,

îşi găsesc aplicarea în toate fazele procesului penal. Ca urmare, şi urmărirea penală se va

desfăşura potrivit cerinţelor principiilor legalităţii, oficialităţii, aflării adevărului, rolului activ

al organelor judiciare, garantării libertăţii persoanei, respectării demnităţii umane, garantării

dreptului de apărare, prezumţiei de nevinovăţie şi folosindu-se în activitatea de urmărire

penală limba română.

În afara principiilor fundamentale ale procesului penal, urmărirea penală este

guvernată şi de anumite principii specifice, determinate de necesitatea realizării obiectivelor

sale.

a) Lipsa de publicitate a urmăririi penale se evidenţiază din faptul că, în cursul

urmăririi, nu este permisă prezenţa unor persoane străine de cauza penală la efectuarea actelor

de urmărire penală.

b) Operativitatea rezultă din faptul că orice act de urmărire penală poate fi efectuat la

data apreciată ca fiind cea mai favorabilă pentru efectuarea actului, nefiind impusă o anumită

ordine pentru efectuarea actelor ca în faza de judecată.

c) Mobilitatea constă în faptul că actele de urmărire penală se efectuează la locul

considerat cel mai indicat, nu neapărat la sediul organului de urmărire penală.

d) Lipsa de contradictorialitate este urmare a faptului că procurorul îndeplineşte în

faza de urmărire penală şi funcţia de învinuire şi cea de apărare şi cea de soluţionare a cauzei.

Lipsa de contradictorialitate permite organului de urmărire penală să asigure mobilitatea şi

operativitatea necesare efectuării actelor de urmărire penală, întrucât el se poate deplasa

imediat la locul indicat fără a fi necesară convocarea părţilor şi prezenţa lor, afară de cazurile

în care legea impune aceasta.

e) Forma preponderent scrisă, ca principiu de desfăşurare a urmăririi penale, este

determinată de faptul că părţile nu pot acţiona, în general, oral în faţa organelor de urmărire

penală, ci numai în scris, prin formularea de cereri sau memorii. Forma preponderent scrisă a

urmăririi penale este evidenţiată şi de faptul că activitatea organului de urmărire penală, în

mare parte, se efectuează pe baza unor hotărâri luate şi exprimate în scris (rezoluţii, ordonanţe

prin care se confirmă, infirmă, autorizează sau se dau soluţii), fără ca acestea să fie dezbătute

în faţa părţilor.