Drept român

Cuprinde sistemul de norme juridice care reglementeaza transmiterea bunurilor de la defunct la mostenitori.

Asa cum nu au admis ideea transmiterii proprietatii prin acte inter vivos, la origine romanii nu au admis nici transmiterea proprietatii mortis causa deoarece ei nu concepeau proprietatea ca pe un drept, ci ca pe o putere pe care o exercita titularul asupra bunului sau.

Ca atare, la data decesului, o data cu moartea persoanei disparea si patrimoniul iar mostenitorii dobandeau un nou drept de proprietate-putere asupra bunurilor succesorale.

Aceasta conceptie a fost ilustrata si sub aspect terminologic : pentru a-l desemna pe mostenitor, romanii foloseau termenul herus (pl heres – stapanul) : mostenitorul era stapanul bunurilor succesorale.

Ulterior, conceptia romanilor s-a schimbat : cand ei au inceput sa vada in proprietate un drept, au trebuit sa admita ca drepturile se pot transmite atat inter vivos cat si mortis causa. Si aceasta schimbare de conceptie a avut un reflex terminologic : folosirea termenului de succesor a fost menita sa ilustreze ideea transmiterii bunurilor de la defunct la mostenitorii sai (termen admis o data cu acceptarea principiului continuitatii personalitatii defunctului).

Romanii au cunoscut 3 sisteme de deferire succesorala :

1. Mostenirea legala - primul sistem de deferire testamentara, aparut in perioada de tranzitie de la societatea gentilica la cea organizata din punct de vedere politic.

2. Mostenirea testamentara – cel de-al doilea sistem, aparut dupa formarea familiei patriarhale si prin intermediul caruia pater familias, titularul puterii asupra bunurilor si persoanelor care alcatuiau familia sa, transmitea aceasta putere pentru cauza de moarte printr-un testament intocmit.

3. Mostenirea deferita contra testamentului.

Evolutia materiei succesiunilor in dreptul roman a fost dominata de 2 tendinte :

1/ Tendinta decaderii formalismului, inscrisa intr-o evolutie generala a intregului sistem juridic roman

2/ Tendinta ocrotirii rudeniei de sange

I MOSTENIREA AB INTESTAT (LEGALA)

Reprezinta primul sistem de deferire testamentara, aparut in perioada de tranzitie de la societatea gentilica la cea organizata din punct de vedere politic.

Se defera potrivit Legii si se deschide atunci cand defunctul :

a) Nu a lasat un testament

b) Testamentul este neregulat intocmit

c) Testamentul nu isi produce efectele

d) Testatorul nu are mostenitori

A. Potrivit Legii celor 12 Table (Codului decemviral), existau 3 categorii de mostenitori legali :

1. Sui heredes

2. Adgnatus proximus

3. Gentiles

A.1. SUI HEREDES

Constituiau prima categorie de mostenitori legali : toti cei care prin efectul mortii lui pater familias deveneau sui iuris :

- Fiii si fiicele

- Nepotii din fii daca tatal lor predeceda bunicului

- Sotia cu manus in calitate de fiica – loco filliae mariti – si sora cu propriii sai copii – loco sorroris

- Adoptatul

- Adrogatul

Daca la mostenire vin nepotii din fii, ei culeg succesiunea prin reprezentare, adica urca in gradul succesoral al autorului lor si culeg din mostenire partea ce s-ar fi cuvenit acestuia daca ar mai fi trait la data deschiderii succesiunii. De exemplu, daca exista 2 fii si 2 nepoti ai unui al treilea fiu predecedat, fiii culeg fiecare 1/3 din mostenire iar nepotii culeg impreuna ultima 1/3 din mostenire, adica revine1/6 din mostenire fiecaruia.