Drept român

MODULUL I.

ÎNTRODUCERE ÎN STUDIUL DREPTULUI ROMAN

Obiective specifice:

- Definirea dreptului roman;

- Cunoaşterea principiilor de drept roman;

- Dobândirea cunoştinţelor necesare introducerii în studiul dreptului roman.

Rezultate aşteptate:

- Înţelegerea importanţei dreptului roman în cadrul sistemului de drept universal;

- Identificarea categoriilor de locuitori ai Romei;

- Explicarea modalităţilor de interpretare a dreptului roman.

Competenţe dobândite:

- Clasificarea ramurilor de drept;

- Cunoaşterea istoriei Romei şi a poporului roman.

Timpul mediu necesar pentru asimilarea modulului: 4 ore

1. IMPORTANŢA ŞI DEFINIŢIA DREPTULUI ROMAN

1.1. Importanţa dreptului roman

Dreptul roman, sistem de coeziune socială în vigoare între anii 754 î. H. şi 565 d. H., a

stat la baza creării şi dezvoltării tuturor sistemelor de drept din lume.

Prezentul curs pune accentual pe dreptul privat roman, care reglementează relaţiile dintre

particulari. Prezentarea unei reguli sau norme de drept, a unei instituţii juridce se face, în mod

istoric, parcurgîndu-se, astfel, epocile dreptului roman, respectiv, străvechiul şi vechiul ius civile,

dreptul clasic şi dreptul din timpul lui Justinian.

Dreptul roman se remarcă prin formularea ştiinţifică a normelor şi regulilor juridice,

exercitând o puternică influenţă asupra societăţii romane, cât şi asupra celorlalte societăţi care au

urmat societatea feudală şi societatea burgheză.

Reglementările dreptului roman se caracterizează prin trăsături specifice oricărui tip de stat,

dovedind o vitalitate impresionantă şi o eficienţă practică care a eclipsat sistemele de drept

contemporane, prin construcţiile juridice adaptate fiecărei perioade istorice.

Dreptul roman a reuşit să fundamenteze proprietatea privată, iar normele sale au

supravieţuit prăbuşirii Romei, fiind aplicate cu modificările de rigoare de-a lungul secolelor care

au urmat, constituind un permanent izvor de inspiraţie pentru codurile civile. Astfel, reglementarea

proprietăţii, a materiei obligaţiilor şi moştenirilor din aceste coduri, are la bază construcţiile

juridice romane.

O importanţă deosebită o are dreptul roman din punctul de vedere al ştiinţei juridice. Multe

din principalele concepte şi categorii juridice actuale, se prezintă sub aspectul lor formal, asemenea

celor romane. Şi astăzi operăm cu noţiuni şi categorii romane: persoană, capacitate juridică,

adopţie, tutelă, curatelă, dotă, divorţ, obligaţie, contract, termen, condiţie, reprezentare, bunuri,

revendicare, moştenire legală, testamentară, acţiuni etc.

Se cuvine să subliniem importanţa didactică a dreptului roman în formarea viitorului jurist.

Într-adevăr, operele jurisconsulţilor romani se caracterizează printr-o logică remarcabilă şi printr-o

mare putere de analiză.

Cercetarea şi studiul perseverent al acestor opere ajută pe cei ce îmbrăţişează cariera

dreptului să-şi formeze deprinderi care să le înlesnească o analiză profundă a fenomenului juridic,

o folosire corectă a judecăţilor logice, o interpretare veridică a normelor de drept şi o soluţionare

echitabilă a speţelor.

1.2. Definiţia dreptului roman

Dreptul roman a fost definit în literature de specialitate ca fiind sistemul de coeziune socială

în vigoare la Roma, între anii 754 î.e.n. şi 565 e.n. Sau, într-o altă opinie, dreptul roman cuprinde

totalitatea normelor de conduită instituite şi sancţionate de statul roman, ce constituie un sistem

extrem de vast şi complex, format din numeroase ramuri şi instituţii juridice, aflate într-un proces

continuu de transformare şi intercondiţionare.