Drept român - oamenii liberi - status libertatis

Libertatea consta in a face fiecare ceea ce-i place cu exceptia cazurilor cand un anumit lucru ii este interzis prin fota sau prin lege.

Oamenii liberi sunt de patru categorii:

1) Ingenui care se impart in: Latini si Peregrini.

2) Dezrobitii (libertii).

3) Oameni liberi cu conditie juridica speciala care se impart in: inmancipio, adicti, auctorati, redempti.

4) Semiliberi (colonii).

Cetatenii (status civitatis).

Calitatea de cetatean se dobandea prin:

a) Prin nastere. Copilul care se nastea din parinti cetateni romani avea si el calitatea de cetatean; in cazul casatoriei, copilul urma situatia juridica a tatalui in momentul conceptiei ,,pater is est quem nutpiae demonstrant” adica tatal este acela care rezulta din casatorie; in cazul in care copilul se nastea in afara casatoriei, urma situatia juridica a mamei din momentul nasterii. Potrivit lui ius gentium si confor unei lex Mincia in cazul unui copil nascut in afara casatoriei, acesta urma statutul parintelui cu situatia juridica cea mai rea.

b) Prin beneficiul legii. Strainul care intrunea conditiile cerute de lege, i se recunostea calitatea de cetatean. Astfel dobandeau cetatenia, latinii prisci sau veteres care stabileau domiciliul la Roma precum si latinii coloniari care erau decurioni (consilier municipal) intr-o colonie investita cu maius latium, deasemenea dobandeau cetatenie romana, peregrinii care fusesera incorproati in armata romana.

c) Prin naturalizare (civitas donatio): fie indiviual, fie colectiv, strainii puteau primi cetatenie romana printr-o lege data de poporul roman sau un delegat al sau; de exemplu, o lex Iulia din anul 90 i. Hr. A acordat cetatenia romana locuitorilor Latiumului; prin legea Plautia Papiria (89 i. Hr.) se acorda cetatenia romana tuturor aliatilor care erau domiciliati in Italia si depuneau armele in decurs de doua luni; in anult 212 d. Hr. Imparatul Caracalla a acordat printr-un edict cetatenia romana aproape tuturor locuitorilor liberi ai imperiului cu exceptia peregrinilor dediticii.

d) Prin dezrobire (manumissio iusta ac legitima): sclavul dezrobit capata in principiu conditia juridica a stapanului sau; sclavul dezrobit devenea cetatean roman daca stapanul sau fusese cetatean roman si daca erau indeplinite cumulativ urmatoarele trei conditii: sa fie mai mare de 30 de ani, sa fi apartinut stapanului in virtutea dreptului quiritar si sa fi fost eliberat printr-o justa si legitima manumisiune, adica prin vindicta, prin recensamant sau testament; daca lipsea una dintre aceste conditii, dezrobitul era socotit latin, chiar daca stapanul sau fusese cetatean. In mod exceptional, Legea Aelia Sentia, prevedea ca sclavii eliberati sub varsta de 30 de ani puteau deveni cetateni romani numai daca eliberarea se facea vindicta si daca se dovedea in fata comisiei de eliberari o justa cauza a eliberarii. Pentru aceasta exista o comisie de eliberari la Roma compusa din 4 senatori si 5 cavaleri, iar in provincii comisia se compunea din 20 de recuperatori, cetateni romani. O justa cauza a eliberarii putea fi de exemplu, cand persoana eliberata era un fiu sau fiica naturala, un frate sau o sora naturala, un sclav ce urma sa fie pus in fruntea unei afaceri sau o sclava pentru a fi luata in casatorie. In dreptul lui Iustinian, datorita politicii de unificare a conditiei juridice a locuitorilor imperiului s-a revenit la situatia existenta inainte de adoptarea legii Aelia Sentia si Iunia Norbana, astfel ca toti dezrobitii dobandeau indiferent de forma de dezrobire calitatea de cetatean, daca patronul (fostul stapan) era cetaten.

e) Prin adoptiune: persoana adoptata d obandea cetatenia romana daca noul pater familias care o adopta era cetaten.

Numele cetateanului roman era alcatuit din trei elemente:

1) Praenomen (prenumele).

2) Nomen gentilicium (numele de familie care indica ginta/gens).

3) Cognomen (porecla).

Exemplu: in cazul lui Marcus Tullius Marci filius Cornelia tribu Cicero, Marcus este praenomen, Tullius este nomen gentilicium, iar Cicero cognomen.

Sistemul tria nomina s-a impus in timpul Republicii si a cazut in desuetudine in perioada postclasica, atunci cand individul era identificat printr-un nume unic.

Drepturile cetatenilor romani.

Cetatenii romani se bucurau de drepturi civile (ius commerci si ius conubii) si drepturi politice (ius suffragi si ius honorum).

Ius comercii (commercium) este dreptul de a incheia acte juridice conform dreptului civil (de exemplu: o mancipatio, nexum, solutio per aes et libram).

Ius conubii (conubium) este capacitatea de a incheia o casatorie cu alti cetateni romani (iustae nuptiae sau matrimonium).

Ius suffragi este dreptul de a vota intr-o comitia tributa.

Ius honorum este dreptul de a fi ales magistrat sau de a face parte din ordinul decurionilor (ordio decurionum).

Pierderea cetateniei. Cetatenia se pierdea in urmatoarele cazuri:

a) Prin pierderea libertatii.

b) Prin renuntare ca urmare a stabilirii intr-o cetate straina si a dobandirii, prin naturalizare a cetateniei altui stat, romanii neadmitant dubla cetatenie.

c) Cand o persoana suferea pedeapsa exilului (deporatio in insulam), inclusiv in virtutea lui ius exilii, prin autoexilare, pentru a evita condamnarea la pedeapsa capitala.

d) Cand cetateanul roman care a comis un delict impotriva unui stat strain era predat statului ofensat, iar statul respectiv refuza sa-l primeasca.