Drept Vamal

Curs 1

Noţiuni generale despre dreptul vamal

Noţiunea dreptului vamal

În evoluţia dreptului românesc, tratamentul reglementărilor şi teoretizărilor din domeniul dreptului vamal din cadrul altor discipline s-a justificat până la un anumit punct, justificare bazată prin condiţiile sociale, istorice, economice. La început, reglementările cu caracter de drept vamal au venit în întregirea, completarea regularizării unor relaţii interstatale, astfel că ele aveau un pronunţat caracter politic. Este evident însă că, în prezent, este necesar să existe reglementări clare şi potrivite situaţiilor de fapt create în ceea ce priveşte circulaţia bunurilor şi valorilor în regim internaţional, care să depăşească caracterul de generalitate a unor raporturi de drept comun.

Întrucât s-a vehiculat întrebarea dacă există sau nu un drept vamal, în doctrină părerile au fost împărţite în două idei principale, şi anume afirmându-se într-o primă opinie că activitatea vamală poate fi studiată odată cu celelalte ramuri de drept conexe, cum ar fi dreptul financiar, dreptul comerţului intern şi internaţional, dreptul transporturilor si altele, astfel că nu se poate vorbi despre existenţa unui drept vamal, iar într-o a doua opinie (pe care o împărtăşim) se susţine că există un drept vamal, precum şi raporturi specifice de drept vamal, idee argumentată de volumul mare al reglementărilor juridice în materie, şi totodată, de procedurile vamale deosebit de complexe pentru realizarea cărora devin operante o multitudine de dispoziţii. Un alt argument în susţinerea acestei idei îl constituie existenţa reglementărilor vamale de ordin specific în multe dintre instrumentele juridice internaţionale de natură economică (tratate).

Ţinând seama de cele afirmate se poate spune că „activitatea vamală este formată din multitudinea activităţilor reglementate de lege şi de alte acte normative, desfăşurate de organele competente, cu participarea importatorilor, a exportatorilor sau a reprezentanţilor acestora, cu scopul realizării operaţiilor de import-export, în aşa fel încât acestea să se înfăptuiască cu respectarea întocmai a obligaţiilor ce le au către stat. ”

Astfel, dreptul vamal se poate defini ca o ramură distinctă de drept, care face parte din sistemul dreptului românesc, cu un obiect propriu, o reglementare proprie şi o categorie aparte de raporturi, ce prezintă anumite caracteristici.

Dreptul vamal, ca ramură a sistemului de drept românesc, este format din totalitatea normelor juridice legiferate de puterea legislativă care reglementează activitatea vamală „în scopul realizării actului vamal în bune condiţii pe de o parte, iar pe de altă parte, în scopul prevenirii acţiunilor de evaziune fiscală de natură vamală şi a săvârşirii oricăror infracţiuni din acest domeniu ”.

Codul vamal român a intrat în vigoare în ultima formă la 18 iunie 2006.

Taxa vamală constituie un instrument important al politicii vamale care acţionează asupra preţului mărfurilor importate, în vederea reducerii importurilor şi eliminării sau cel puţin a reducerii deficitului balanţei comerciale.

Pentru producătorii autohtoni, taxele vamale exercită o influenţă pozitivă sau negativă, după caz. Astfel, când taxele vamale sunt mari, producătorii interni sunt protejaţi în raport cu concurenţa externă, taxele mari stimulând sectoarele economice din sfera respectivă de activitate.

Taxele vamale scăzute favorizează pe producătorii străini care înlătură astfel de pe piaţă pe producătorii autohtoni.

Pendularea între taxe vamale ridicate şi scăderea lor depinde de decizia statului care le percepe, nivelul lor fiind impus de strategia economică naţională.

După aderarea la UE, adică după 1 ianuarie 2007, vom asista la suprimarea taxelor vamale la mărfurile ce fac obiectul importurilor din ţările Uniunii.

Natura juridică a taxelor vamale

Taxa vamală reprezintă un impozit care se aplică mărfurilor trecute peste graniţa vamală a unei ţări.

Precizăm:

• natura de impozit indirect

• noţiunea de graniţă sau frontieră vamală

Taxele vamale constituie un impozit întrunind elementele specifice acestuia, respectiv forma bănească, natura de plată generală, caracterul definitiv, elemente de stabilire identificate într-o procedură specială denumită procedura vamală, şi mai ales caracterul unilateral al obligaţiei.