Dreptul Afacerilor

Capitolul I

1. 1.Scurte consideratii introductive

1.1.1. Spre a ne plasa pe terenul unei discipline de specialitate adresata unor persoane cu aspiratii in a deveni profesionisti ai comertului, deci ai unui domeniu de actualitate si deopotriva de viitor, consideram necesara o „asezare” a materiei in curricula disciplinelor dreptului, in general, si, totodata o definitie a ei, spre a ne permite sa o intelegem dincolo de semnificatia profana, usor accesibila a sintagmei.

Notiunea de „drept”, in general, poate primi o multitudine de sensuri, de acceptiuni. Rezumandu-ne la cele cu semnificatie juridica, putem distinge intre :

a) drept, ca ansamblu de reglementari, de reguli, norme juridice aplicabile populatiei unui anumit stat. Din acest punct de vedere, se poate diferentia dreptul roman de dreptul altor state, francez, german, etc. Acest ansamblu de reglementari constituie, dintr-o alta perspectiva, dreptul obiectiv, pozitiv, deci dreptul vazut ca totalitate de norme juridice aplicabile in limitele teritoriale ale unui stat;

b) intr-o a doua acceptiune, dreptul poate fi inteles ca facultate, (in sensul de posibilitate) pe care dreptul obiectiv, (adica ansamblul de norme juridice aplicabile pe teritoriul unui stat), o recunoaste unei persoane de a adopta o anumita conduita, sau, altfel spus, posibilitatea de a lua o anume atitudine, de a savarsi un anume act, de a pretinde altei persoane recunoasterea unui drept, realizarea unei anume obligatii bazate pe o lege, pe o anume reglementare. De exemplu, dreptul fiecarui cetatean la munca, a fiecarui individ la un nume, dreptul de proprietate, etc, sunt, fiecare dintre ele, drepturi subiective, raportate la individ ca subiect de drept.

c) In sfarsit, spunand „drept” se poate avea in vedere stiinta dreptului ca ramura de invatamant sau de cercetare stiintifica avand ca obiect tocmai studiul ansamblului de reglementari, deci a dreptului obiectiv precum si a drepturilor subiective, deopotriva. Din acest punct de vedere se poate face distinctia dintre stiinta dreptului, in general si alte ramuri ale cunoasterii umane, sau, intr-o varianta mai restransa, intre diversele ramuri ale dreptului, (civil, penal, constitutional, etc.)

1.1.2. Privit ca ansamblu de norme juridice care reglementeaza raporturile sociale, dreptul este divizat, in mod traditional, in doua mari ramuri: dreptul public si dreptul privat. Nu este singura clasificare, este insa cea considerata fundamentala, de baza. Distinctia dintre cele doua ramuri este data de natura raporturilor sociale dintre subiectele participante la aceste raporturi. Astfel;

a) dreptului public ii sunt specifice raporturi de subordonare intre participanti, raporturi dintre guvernanti si guvernati, sau, altfel spus, dintre stat si particulari, in cadrul carora statul este cel care impune regulile, guverneaza, iar particularul este cel obligat sa le respecte; apartin acestei mari diviziuni ramuri ca: dreptul constitutional, dreptul financiar, international public, penal, etc.

b) dreptul privat se caracterizeaza prin pozitia de egalitate dintre participanti; studiaza raporturi sociale create intre particulari, vizand, deci, ordinea juridica privata. Reprezentativ pentru aceasta categorie este dreptul civil, care cuprinde ponderea reglementarilor dreptului privat. Exceptie fac reglementarile care, avand un anumit specific, s-au desprins din dreptul civil, s-au autonomizat, definind in prezent alte ramuri ale dreptului privat. Acestei ultime categorii ii apartine si dreptul afacerilor. Desprins din drepul civil si dobandindu-si propria identitate, propria autonomie, el reprezinta, in prezent, una din ramurile de baza ale dreptului privat. In raport cu el, dreptul civil ramane dreptul comun, ale carui reguli completeaza reglementarile speciale ale dreptului afacerilor.

1.2. Denumirea si definitia dreptului afacerilor;

1.2.1. Denumirea

Dreptul afacerilor sau drept comercial ?

Sunt denumirile diferite ale aceleasi discipline de studiu sau, indica, fiecare dintre ele, o materie distincta, cu obiect de studiu propriu ?