Dreptul Afacerilor

LECłIA 1. Consideratii generale

Definitia si însemnătatea dreptului afacerilor

Pasul 1. Definitii

Dreptul afacerilor desemnează activităti desfăsurate de comercianti, finantisti,

industriasi, transportatori etc., raporturile dintre acestia fiind materializate prin tranzactii,

conventii, documente, înscrisuri etc., bazate de obicei pe întelegeri bursiere si valori, de

schimb, de curs etc.

Asa cum este definită această ramură de drept (dreptul afacerilor) are în vedere

afacerea si afacerismul.

Afacerile privesc tranzactiile financiare, comerciale sau industriale bazate de obicei pe

speculă sau speculatii.

Specula, în sensul disciplinei de drept al afacerilor se referă la tranzactiile de valori,

care constau în cumpărarea si vânzarea hârtiilor de valoare, mărfurilor etc., cu scopul de a

obtine câstiguri din diferente de curs iar speculatiile privesc tranzactiile bursiere de valori

prin care se urmăreste realizarea de profituri.

Astfel spus dreptul afacerilor are ca obiect de studiu modul de încheiere, executare si

încetare a tranzactiilor comerciale, financiare, bancare, industriale de interes personal, de

transport, bursiere etc. si modul de utilizare în aceste tranzactii a pozitiei sociale, profesionale

sau politice a cuiva pentru realizarea unor câstiguri, unor profituri etc.

Afacerismul priveste utilizarea în tranzactii comerciale, financiare, industriale de

interes personal etc. de către persoanele fizice si juridice a pozitiei lor sociale, profesionale

sau politice.

Pozitia unui subiect de drept al afacerilor este impusă în mod necesar de

reglementările adoptate la un moment dat, de normele juridice aplicabile. Normele de drept al

afacerilor îmbracă trăsături specifice potrivit particularitătilor economice, sociale, politice,

istorice din fiecare tară.

Pentru o abordare pragmatică a dreptului afacerilor este necesară, dar si utilă

cunoasterea mecanismelor economiei de piată a sistemelor comerciale, financiare, bancare

etc. existente într-o tară situată în Europa sau pe un alt continent.

Dreptul afacerilor are asa dar, un obiect si un continut strâns legate de activitatea

(celor care se îndeletnicesc cu afaceri) celor care încheie si execută tranzactii.

Pasul 2. Tranzactii încheiate în afaceri

Dreptul afacerilor reglementează raporturile juridice comerciale, financiare, bancare,

industriale, de transport, de bursă etc., bazate de regulă pe tranzactii prin care se realizează

profit, câstig precum si drepturile transmise prin acestea.

Tranzactiile în dreptul afacerilor sunt definite ca fiind conventii, întelegeri, învoieli,

acorduri între două sau mai multe părti, prin care se transmis anumite drepturi, se fac

schimburi comerciale, de valori, de bursă etc. si din care se trag foloase.

In economia de piata, tranzactia este de obicei o cumpărare de mărfuri intervenită între

agentii economici ca urmare a negocierilor purtate.

Tranzactiile pot fi încheiate si între agenti economici rezidenti (agenti economici ai

unui stat stabiliti în alt stat, care au rezidentă – resedintă, sediu, domiciliu în alt stat) în

aceeasi tară, pretul fiind exprimat în mod obisnuit în moneda natională sau între agentii

economici rezidenti în tări diferite, caz în care tranzactia de mărfuri devine operatie de

9

import-export iar pretul se stabileste în moneda convenită de părti, urmând regimul de plăti în

vigoare între tările de care apartin rezidentii.

Principalele tranzactii încheiate între agentii economici rezidenti folosite în economia

de piată: tranzactii în avans, operatii specifice bursiere prin care tranzactiile au loc cu

prioritate de timp si sunt consemnate în registrul exportului; tranzactii în numerar, operatii

bursiere a căror plată se efectuează imediat după negocierea titlurilor de bursă: tranzactii la

primire, operatii bursiere care constau în vânzarea-cumpărarea de titluri financiare la un pret

peste valoarea lor ; tranzactii de switch (schimb) cu obtinerea licentei de import, tranzactii

prin efectul cărora unele tări terte pot obtine licentă de import în unele tări în curs de

dezvoltare, pentru produsele lor de export; de pildă, o anumită tară a exportat mărfuri în altă

tară în conditiile acordului bilateral existent între cele două tări, dar tara importatoare nu a

furnizat, la rându-i, mărfurile sale către tară exportatoare; o firmă specializată în operatii de

switch obtine acces la debitul tării importatoare exprimat în moneda de clearing, putând

utiliza fondurile respective pentru finantarea exporturilor unei tări terte către tara în curs de

dezvoltare; tranzactii de switch pur financiar – valutare, tranzactii care au drept scop

convertirea sumelor exprimate în unităti de clearing1 în sume în valută convertibilă, contra

unei diferente fără a avea loc o miscare corespunzătoare de mărfuri; tranzactii de switch de

reexport etc.

Pasul 3. Drepturile transmise prin tranzactii

Aceste drepturi privesc: dreptul de conversiune, dreptul de a schimba obligatiuni

convertibile pe actiuni sau pe bonuri de participatie la aceleasi societăti; dreptul de creantă,

drept care apartine unei persoane (creditor), de a cere altei persoane (debitor) să-si

îndeplinească o obligatie: de a da sau a nu da, de a face sau a nu face ceva, reprezentând o

creantă activă pentru creditor si una pasivă pentru debitor; dreptul de emisiune, dreptul care i

se conferă unei bănci de a pune în circulatie sume de bani în concordanta cu necesitătile

economiei; dreptul de preemptiune , dreptul statului de a cumpăra marfă importată atunci

când organele vamale constată că pretul facturat este mult mai mic decât pretul efectiv stabilit

de cumpărător; dreptul uneia din părti de a fi preferată unei alte persoane la cumpărarea unui

bun, la vânzarea de active sau actiuni ale unei societăti etc., dreptul titularului unei creante

asuprea urmăririi bunului care constituie un drept real accesoriu al creantei; dreptul de

proprietate, dreptul dat prin lege unei persoane sau firme de a dispune potrivit vointei sale

asupra unui bun material, mărci de fabrică, mărci de comert, patent etc.; dreptul de

proprietate intelectuală, drept introdus în acordurile de comert liber international, având o

importantă deosebită în conditiile în care comertul cu mărfuri „pirat” (contrafăcute) a devenit

o „afacere” dreptul real, dreptul unei persoane asupra unui bun, apărat în raport cu oricare

altă persoană; dreptul de subscriere, drept acordat actionarilor de a subscrie actiuni sau

obligatiuni convertibile cu ocazia majorării capitalului social al unei societăti; drept special

de tragere (DST), dreptul unitătilor monetare de cont cu functii limitate de activ international

de rezervă, emis de F.M.I pe baza încrederii reciproce dintre