Dreptul Afacerilor

Notiunea de drept al afacerilor

Prin drept se intelege totalitatea normelor juridice care alcatuiesc un sistem unitar in fiecare stat, avand ca finalitate organizarea in cadrul unei anumite comunitati statale a vietii si activitatii persoanelor fizice si juridice cat si activitatea autoritatii statului. Dr. civil, ca ramura a dreptului reglementeaza raporturile patrimoniale si nepatrimoniale dintre persoanele fizice si cele juridice, constituind dreptul comun cu generala aplicare tuturor activitatilor civile. Dr. afacerilor reglementeaza intr-un mod distinct raporturile juridice de comert si le separa de relatiile juridice specifice dr. civil, conform unor exigente derogatorii (cum ar fi protectia comerciantului, protectia consumatorului sau creditul). Totalitatea operatiunilor comerciale, financiare si industriale reglementate de normele dr. af. sunt in esenta afaceri. Prin afacere se intelege o activitate profesionala in domeniul comercial, industrial sau financiar. Afacerile constituie ob. de activitate al comerciantilor. Am putea spune ca dr. af. constituie o adevarata tehnica a gestionarii si organizarii rel. economice. Indiscutabil lumea afacerilor se subordoneaza vietii sociale.

Obiectul dreptului afacerilor

In raport cu sistemul adoptat de Codul comercial român se considera ca dr. af. este un drept obiectiv in situatia in care este format din fapte si acte de comert, fara a se tine cont de calitatea persoanelor, sau este considerat un drept subiectiv cand se au in vedere subiectii de drept carora li se aplica normele dr. af. si care nu pot fi decat comerciantii. Codul comercial român care a fost creat in 1887 are la baza sistemul obiectiv.

Ob. dr. af. in constituie normele juridice referitoare la faptele de comert si la comercianti. Putem defini dr. af. ca fiind totalitatea norm. jur. care se aplica raporturilor jur. considerate de lege ca fapte de comert precum si acelor la care participa pers. care au calitatea de comerciant. Subiectele dr. af. pot fi atat pers. fizice cat si cele jur. care indeplinesc conditia de a fi comercianti si au in obiectul lor de activitate efectuarea de acte si fapte de comert. Comerciantii sunt acele pers. care indeplinesc/savarsesc acte obiective de comert cu titlu profesional si in nume propriu.

Scurt istoric o evolutiei dr. af. in România

La inceput comertul a fost reglementat de asa-numitul obicei al pamantului (cutuma). Au existat insa si norme de origine straina datorita legaturilor inevitabile cu persoane care faceau comert din alte locuri (ex: geto-dacii si negustorii eleni). Prima reglementare scrisa (disparuta) a fost Pravila (=lege) lui Alexandru cel Bun. Ulterior au aparut alte doua pravile: Pravila lui Vasile Lupu (in Moldova, 1646) iar in Muntenia Pravila cea Mare a lui Matei Basarab (1652). In aceste ultime doua legi erau prevazute rap. de schimb, clauzele sau prevederile contractelor precum si obligatiile partilor. Aceste doua pravile sunt inlaturate in timpul domniilor fanariote. In anul 1814 in Muntenia apare Codul juristului Andronache Donici in care intalnim norme privind af. comerciale si falimentul. Ulterior, in Codul lui Caragea (1817) apar primele norme privind dreptul afacerilor si la fel si in Codul lui Callimachi (1816-1817). Acesta din urma includea si reguli de contabilitate. Regulamentele Organice apar in 1831. Ele fac referire la normele de comert precum si la infiintarea tribunalelor comerciale. Aceste reguli prevad ca judecatoriile „decid dupa firea pricinii (ob. pricinii) si nu dupa meseria partilor din procese”. In 1887 apare Codul comercial român, fiind elaborat de 5 juristi de renume si inspirat din Codul comercial italian care aparuse in 1882. Pana in prezent, acest cod comercial a suferit mai multe modificari intre 1895-1999. Dupa anul 1945, Codul comercial român nu s-a mai aplicat raporturilor jur. comer. interne ci numai celor de comert exterior, insa cu importante restrictii. Dupa dec. ’89, Codul comercial român a redevenit regulament de esenta/de baza a activitatii comerciale organizate acum pe principiile proprietatii private, libertatii comerciale si a concurentei loiale. Prima reglementare post-decembrista a fost decretul lege 54/1990 referitor la organizarea si desfasurarea activit. ec. pe baza liberei initiative.

Influenta dreptului strain asupra dr. af.

Dr. af. a fost influentat in mare masura de dr. italian si dr. francez de unde au fost imprumutate unele importante institutii precum: libertatea constituirii soc. com. pe actiuni, a celor in nume colectiv si a soc. in comandita simpla. Din mediul german au fost preluate norme privind registrul comertului si norme privind soc. cu respundere limitata. Din conventiile internationale au rezultat norme privind cambia si cecul (1934), apoi norme privind transporturile aeriene (1953) si norme privind brevete de inventii (1964, 1991)

Dr. af. la noi a fost influientat si de dr. american, in ceea ce priveste tehnicile moderne de banca, contractul de leasing si contractul de franciza.

Dr. af. a mai fost influientat si de dr. comunitar, in ceea ce priveste soc. com.

Izvoarele dr. af.

Prin izv. acestui drept intelegem formele de exprimare a norm. jur. ref. la comert, care sunt determinate de modul de edictare/elaborare sau sanctionare de catre stat. Ac. izv. se impart in doua categorii: izvoare legislative si izvoare interpretative