Dreptul afacerilor

8.Conţinutul contractului de societate.

Ca act constitutiv, contractul de societate trebuie să conţină un minim de clauze care concretizează voinţa asociaţilor şi asigură funcţionalitatea viitoarei persoane juridice. Aceste clauze minimale sunt prevăzute în mod diferenţiat, de art.7 pentru societăţile în nume colective, societăţile în comandită simplă şi cu răspundere limitată şi de art.8 pentru societăţile pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni.

Majoritatea clauzelor (cele referitoare la identificarea părţilor; identificarea noii societăţi; caracteristicile societăţii; conducerea şi gestiunea; drepturile şi obligaţiile asociaţilor; sediile secundare; dizolvarea şi lichidarea) sunt comune tuturor formelor juridice de societate comercială.

Clauzele expres prevăzute de lege trebuie cuprinse în mod obligatoriu în contractul de societate. In cazul încălcării acestei obligaţii, societatea nu va putea fi înmatriculată. Părţile nu pot deroga de la dispoziţiile legale ce reglementează cuprinsul contractului de societate, decât în cazurile expres prevăzute de lege.

Astfel, contractul trebuie să cuprindă, cel puţin următoarele:

- clauze de identificare a părţilor: nume, prenume, cod numeric personal, locul şi data naşterii, domiciliul şi cetăţenia pentru asociaţii persoane fizice şi denumirea, sediul, naţionalitatea, nr. de înregistrare în registrul comerţului sau codul unic de înregistrare pentru asociaţii persoane juridice, iar pentru societăţile în comandită simplă şi în comandită pe acţiuni, se vor indica asociaţii comanditari şi comanditaţi precum şi reprezentantul fiscal, dacă este cazul;

- clauze privind identificarea noii societăţi: denumirea sau firma, forma juridică, sediul social, emblema;

- clauze privind caracteristicile societăţii: obiectul de activitate, durata societăţii, capitalul social – subscris, vărsat, aportul fiecărui asociat, subdiviziunile sale, valoarea nominală a acestora;

- clauze privind conducerea şi gestiunea societăţii: administratorii, reprezentanţii societăţii, puterile acestora, modul de lucru, cenzorii – în cazul S.A. şi S.C.A. (societăţi în comandită pe acţiuni).

- clauze privind drepturile şi obligaţiile asociaţilor (art. 7 (f) din Legea nr. 31/1990, cere, ca în cazul societăţilor în nume colectiv, în comandită simplă şi a societăţii cu răspundere limitată, să se stabilească „partea fiecărui asociat la beneficii şi pierderi; potrivit art. 8 (k) din Legea nr. 31/1990, în cazul societăţii pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni, în contract trebuie prevăzut „modul de distribuire a beneficiilor şi de suportare a pierderilor”.

- clauze privind sediile secundare ale societăţii (denumite, în concepţia legii, sucursale, agenţii, reprezentanţe. Acestea sunt unităţi fără personalitate juridică);

- clauze privind lichidarea şi dizolvarea societăţii.

11.Societatea comerciala neregulat infiintata

Actuala reglementare distinge între neregularităţile societăţii până la înmatriculare şi, neregularităţile constatate după înmatriculare.

a) Neregularităţi până la înmatriculare:

Discuţia are în vedere actele juridice făcute şi natura juridică a societăţii între momentul autentificării actului constitutiv şi înmatriculare.

În asemenea situaţie societatea poate fi regularizată cerându-se înmatricularea ei şi corectarea deficienţelor actului constitutiv.

Oricare asociat are dreptul să pună în întârziere pe fondator sau pe reprezentanţii desemnaţi ai societăţii să îndeplinească formalităţile de înmatriculare. Dacă ei nu se conformează în opt zile de la somare, orice asociat poate cere efectuarea înmatriculării. Odată cu înmatricularea societatea intră în normalitate.

Dacă au trecut trei luni de la autentificare şi nu s-a cerut înmatricularea, asociaţii sunt eliberaţi de obligaţiile ce rezultă din subscrierea contractului de societate.

Cererea de înmatriculare făcută de oricare din asociaţi în acest timp face ca eliberarea de obligaţiile ce rezultă din contractul de societate să nu opereze.

Dacă neregularităţile sunt constatate de judecătorul delegat, acesta, din oficiu sau la cererea oricărei persoane care formulează o cerere de intervenţie, va respinge, prin încheiere, motivat, cererea de înmatriculare în afară de cazul în care asociaţii înlătură aceste neregularităţi, fapt care va fi consemnat în încheierea judecătorului delegat.

Dacă s-au formulat cereri de intervenţie, judecătorul delegat se va pronunţa asupra lor, după citarea intervenienţilor (art. 46 LSC).

Pentru pagubele cauzate prin neregularităţi la constituire, răspund membrii organelor de conducere, administrare şi control ai societăţii. Răspunderea lor este nelimitată şi solidară.

b) Neregularităţi constatate după înmatriculare.

În această ipoteză legea acordă celor interesaţi o acţiune specială: acţiunea în regularizare.

Administratorii şi cenzorii societăţii sunt obligaţi în termen de opt zile de la constatarea neregularităţilor să ceară în instanţă corectarea lor.

Dacă organele societăţii nu duc la îndeplinire această obligaţie în termen, orice persoană interesată poate cere instanţei să le oblige să ieie măsurile necesare intrării în legalitate. Fiind vorba de o obligaţie de a face, partea interesată poate cere instanţei să dispună şi mijloace de executare silită, în natură a acestei sarcini (spre exemplu, daune cominatorii).

Acţiunea poate fi folosită pentru corectarea oricărei neregularităţi şi este de competenţa tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul societăţii.

Acţiunea în regularizare este prescriptibilă în termen de 1 an de la data înmatriculării societăţii.

Pentru pagubele cauzate prin neregularităţile constatate răspund nelimitat şi solidar fondatorii, reprezentanţii societăţii şi primii membri ai organelor de conducere, administrare şi control ale societăţii .

12.Nulitatea in contractul de socetate

Anumite neregularităţi nu pot fi corectate, ducând la nulitatea contractului de societate.

Cazurile de nulitate sunt expres prevăzute de lege (art.56 LSC):

a. lipseşte actul constitutiv sau nu a fost încheiat în formă autentică, în situaţiile prevăzute de art.5 alin (6) LSC;

b. toţi fondatorii au fost incapabili la data constituirii societăţii;

c. obiectul de activitate este ilicit sau contrar ordinii publice;

d. lipseşte încheierea judecătorului delegat de înmatriculare;

e. lipseşte autorizarea legală administrativă de constituire a societăţii;

f. actul constitutiv nu prevede denumirea societăţii, obiectul său de activitate, aporturile asociaţilor sau capitalul social subscris;

g. s-au încălcat regulile privind capitalul social minim, subscris şi vărsat;

h. nu s-a respectat numărul minim de asociaţi prevăzuţi de lege.

Nulitatea poate fi înlăturată dacă deficienţa a fost înlăturată înainte de a se pune concluzii în fond. Deci, o formă specială de confirmare într-o nulitate absolută.

Acţiunea este imprescriptibilă.

Nulitatea produce efecte numai pentru viitor. Actele încheiate în numele societăţii îşi păstrează valabilitatea. Terţilor de bună-credinţă nu li se pot opune cazurile de nulitate.

Nulitatea produce efecte, în practică, precum dizolvarea societăţii. Lichidarea după declararea nulităţii se realizează în condiţiile obişnuite de lichidare a societăţii, numai că lichidatorii sunt numiţi de instanţă. Hotărârea judecătorească a tribunalului prin care se declară nulitatea societăţii se va comunica oficiului registrului comerţului, care, după ce va opera menţiunea o va trimite spre publicare Monitorului Oficial al României, partea a IV-a.

Pentru obligaţiile societăţii care a încetat, efect al nulităţii, răspund asociaţii în condiţiile art.3 LSC.

Asociaţii răspund pentru prejudiciile cauzate de neregularităţile ce au dus la declararea nulităţii societăţii. Această răspundere este guvernată de prevederile art.49 LSC.

În caz de concurs între acţiunea de regularizare şi cea de anulare a societăţii se dă prioritate regularizării pentru că este în interesul circuitului economic ca societatea să existe, nu să dispară.

Dacă nu se face publicitatea de constituire a societăţii, ea nu va fi opozabilă terţilor (totuşi, constituirea le este opozabilă dacă se dovedeşte că ei cunoşteau înmatricularea în registrul comerţului).

Terţii pot, însă invoca în favoarea lor actele sau faptele cu privire la care nu s-a făcut publicitatea.