Dreptul Afacerilor

1. Libera circulaţie a mărfurilor.

1.1. Noţiune şi temei legal.

Dintre cele patru libertăţi fundamentale se detaşează ca importanţă libera circulaţie a mărfurilor care presupune libera circulaţie a bunurilor între statele comunitare fără impunerea de taxe vamale sat: de taxe ce au un efect echivalent cu taxele vamale, cât si neaplicarea de restricţii cantitative la import şi export.

Libera circulaţie a mărfurilor, datorită efectelor sale, respectiv stimularea producţiei şi a varietăţii sortimentale, impunerea pe piaţa a celor mai competitive produse, având în vedere costul de producţie, specializarea, cât şi implantarea acestora în zonele cele mai ridicate economic şi productiv, reprezintă un element fără de care nu ar putea funcţiona eficient piaţa internă .

Libera circulaţie a mărfurilor presupune realizarea unei uniunii vamale care sa privească toate categoriile de mărfuri şi care permite condiţii egale de concurentă intre participanţii la circuitul comercial si productiv.

Baza legală a liberei circulaţii a mărfurilor este reprezentată de dispoziţiile Tratatului de

la Roma (art. 6-12; art. 30-37; art. 85-86; art. 92-96) al cărui obiectiv principal a fost reprezentat

de constituirea pieţei comune prin instituirea celor patru libertăţi fundamentale.

Piaţa comună este definită de acest tratat drept: „o zona fără frontiere interne, în care este asigurată libera circulaţie a bunurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalului. Toate controalele şi verificările si stematice necesare asigurării conformităţii cu regulile, au loc pe piaţa şi nu la frontierele nap inale.”

Articolele 9-12 din Tratat prevăd abolirea taxelor vamale şi a impozitelor, articolele 30-36 interzic resîicţiiie cantitative şi măsurile cu efect similar asupra schimburilor dintre statele membre, în timp ce articolele 93 si 95 stabilesc condiţii stricte pentru ajutoarele de stat şi obligativitatea statelor de a nu face discriminării în probleme fiscale, în scopul protejării integrităţii Pieţei interne.

Libera circulaţie a mărfurilor se aplică tuturor produselor originale din statele membre şi tuturor poduseior din terţe ţari cu drept de liberă circulaţie în spaţiul comunitar. La început, libera circulaţie a mărfurilor a fost văzuta ca parte integrantă a uniunii vamale a statelor membre, ulterior s-a urmărit în special eliminarea obstacolelor existente în calea liberei circulaţii în scopul creării Pieţei Interne.

Principiul liberei circulaţii se aplică mărfurilor originare din statele membre.Tratatul CE nu defineşte mărforile comunitare, dar conform art. pct.7 din Codul vamal comunitar, există trei categorii de mărfuri comunitare, respectiv:

a) din prima categorie fac parte mărfurile obţinute în întregime pe teritoriul vamal al Comunităţii, în condiţiile art. 23, fără să fie folosite mărfuri importate din ţări sau teritorii care nu fac parte din teritoriul vamal ai Comunităţii;

b) în a doua categorie intră mărfurile importate din ţări sau teritorii care nu fac parte din teritoriul vamal al Comunităţii şi care se afla în libera practică;

c) cea de-a treia categorie este alcătuită din mărfurile obţinute în cadrul teritoriului vamal al Comunităţii prin prelucrarea unor bunuri care sunt în liberă practică sau din bunuri fabricate în întregime în Comunitate şi din produse care se afla în liberă practică.

Pentru a putea determina originea mărfurilor este necesar să facem distincţie între originea nepreferenţială şi cea preferenţială a mărfurilor. Originea nepreferenţială se stabileşte conform art. 23-26 din Codul vamal comunitar, acesta fiind regimul juridic de drept comun, în timp ce originea preferenţială a mărfurilor se stabileşte pe baza tratatelor internaţionale pe care Comunitatea ie-a stabilit cu terţe ţări, grupări de state, sau în mod unilateral, de Comunitate, în favoarea anumitor state, grupări de state sau teritorii.

Dacă procesul de fabricaţie a unor mărfuri a avut loc în mai multe state se consideră că marfa este originară din ţara unde a avut loc ultima transformare sau prelucrare substanţială, realizată într-o întreprindere echipată în acest scop şi care a condus la obţinerea unui produs nou ori care reprezintă un stadiu de fabricaţie important.

Cu toate acestea, în practică au apărut situaţii pentru a căror rezolvare a fost nevoie de examinări tehnice detaliate în vederea determinării dacă marfa a fost sau nu supusă unor transformări sau preilucrări.