Dreptul Afacerilor Publice

Scopul modulului:

Familiarizarea studentului cu noţiunea de administraţie publică în sistemul social global

Obiective generale:

1. Definirea noţiunii de administraţie publică

2. Prezentarea principiilor fundamentale ale administraţiei publice

1.1. Noţiuni introductive

Administraţia publică s-a dezvoltat ca o anexă a puterii executive, pe măsura extinderii sarcinilor pe care guvernarea şi le-a asumat sau a celor care i-au fost impuse într-un fel sau altul de către societate .

Categoria de administraţie publică are valoare fundamentală pentru dreptul administrativ, normele acestei ramuri de drept fiind cele care reglementează principalele relaţii sociale din sfera administraţiei publice.

Conceptul de administraţie are mai multe accepţiuni. În limbajul curent, a administra înseamnă a conduce, a organiza, a dirija activităţi publice şi particulare.

În orice compartiment al vieţii sociale, procesul complex al administrării — administraţia — constă într-o activitate raţională şi eficientă de utilizare a resurselor umane, materiale şi financiare, în scopul obţinerii unor rezultate maxime cu eforturi minime.

Complexitatea cerinţelor sociale ridică în faţa administraţiei o serie de probleme care trebuie rezolvate. Societatea cunoaşte un proces continuu de multiplicare şi diversificare a sarcinilor administraţiei, care impune necontenite îmbunătăţiri şi perfecţionări în structura şi activitatea administraţiei, prin utilizarea unor metode şi tehnici moderne. Doctrina consideră că în conţinutul complex al administraţiei se cuprind imperativele: a prevedea, a organiza, a conduce, a coordona, a controla.

Perfecţionarea structurii şi activităţii administraţiei sunt posibile prin aplicarea principiilor şi criteriilor ştiinţei administraţiei, care cercetează întregul conţinut al administraţiei, în scopul optimizării, utilizând investigaţii sociologice şi alte forme moderne de cunoaştere.

Pentru înţelegerea complexităţii fenomenului cercetat, ştiinţa administraţiei nu se mărgineşte numai la studierea aspectelor juridice ale administaraţiei, ci examinează interferenţele subsistemului administaraţiei cu mediul social, politic, juridic, cu componentele sistsemului social global.

Noţiunea de administraţie este mai largă decât aceea de administraţie publică, ea cuprinzând şi administraţia paraticulară.

Ca orice activitate umană, atât administraţia publică, cât şi administraţia particulară urmăresc un scop, utilizând anumite mijloace. Dar, sub raportul finalităţii şi al resurselor folosite, există diferenţe esenţiale între ele.

Spre deosebire de administraţia privată, administraţia publică urmăreşte satisfacerea interesului public, a utilităţii publice, în mod dezinteresat, inclusiv prin realizarea de servicii publice. Mobilul activităţii administraţiei publice este satisfacerea, în mod regulat şi continuu, a unor cerinţe esenţiale, comune întregii colectivităţi umane, care exced prin amploarea lor, sunt nerentabile şi nimeni nu s-ar oferi să le asigure.

Relevăm faptul că noţiunea de interes public, în general, are un conţinut istoric, determinat de voinţa politică dominantă.

Sub aspectul mijloacelor pe care le are la dispoziţie administraţia publică pentru realizarea scopului său, relevăm, în mod esenţial, puterea discreţionară, folosirea prerogativelor de putere publică permiţându-i impunerea unilaterală a voinţei juridice.

Deciziile administraţiei publice sunt obligatorii, fără a se cere acordul celor cărora li se aplică, administraţia publică, spre deosebire de cea privată, putând utiliza, atunci când este necesar, procedee de autoritate, mijloace de constrângere statală.

Noţiunea de administraţie publică este susceptibilă a căpăta două sensuri: unul material şi altul formal.