Dreptul Comercial

I.1. GENERALITĂłI

TERMINOLOGIE

Faptele juridice, ca izvoare de obligatii, se împart în acte juridice si fapte

juridice (stricto sensu). Actele juridice sunt manifestări de vointa ale uneia sau

mau multor persoane fizice sau persoane juridice date cu intentia procedurii efectelor

juridice. Faptele juridice (stricto sensu) sunt actiuni ale omului făcute fără

intentia de a crea efecte juridice (nasterea, modificarea sau stingerea de drepturi si

obligatii), acestea producându-se în virtutea legii. Faptele juridice stricto sensu

sunt licite, (gestiunea de afaceri, plata nedatorată) si ilicite, (delictele si

cvasideliclele).

Am considerat necesare aceste precizări deoarece terminologia folosită în

Codul comercial român ar putea crea confuzii. Astfel sub acest aspect, Codul

comercial român se deosebeste de Codul comercial italian de la 1882, care a servit

drept model, si de Codul comercial francez de la 1807. Pentru a arăta care sunt

operatiunile juridice de comert, el face referire nu la „acte de comert”, cum fac

cele doua coduri, ci la „fapte de comert”. Semnificatia acestei terminologii a

suscitat diverse interpretări:

- unii autori au considerat că utilizarea expresiei fapte de comert

reprezintă o simplă omisiune si că legiuitorul a avut în vedere actele de comert.

- alti autori au considerat că termenul de faptă de comert are alt continut

decât termenul de fapt juridic (în sens restrâns), el referindu-se la actiunea

săvârsită cu intentia de a produce efecte juridice.

- o altă opinie, care este dominantă în literatură, a considerat că legiuitorul

a dorit să supună legilor comerciale, nu numai actele juridice, respectiv

contractele comerciale, ci si faptele juridice, atât cele licite( îmbogătirea fără justă

cauză, plata nedatorată, gestiunea de afaceri), cât si faptele ilicite, săvârsite ie

comercianti în contextul realizării activitătilor comerciale.

Precizări

În literatura juridică de dată foarte recentă se manifestă tendinta de a nu

mai folosi expresia „fapte de comert”, ci „acte de comert”. Chiar în legislatie

există această tendintă. Astfel se foloseste notiunea de acte de comert în Legea

nr. 31/1990 privind societătile comerciale, Legea nr. 26/1990 privind registrul

comertului si Legea nr. 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea

disciplinei contractuale.

În cadrul prezentului curs, apreciind alături de alti autori, că notiunea de

„fapte de comert” este desuetă o vom utiliza doar în conditiile în care vom face

referire la Codul comercial. În toate celelalte cazuri vom utiliza expresia „acte de

comert”.

REGLEMENTEREA FAPTELOR DE COMERł

Pentru determinarea raporturilor care formează obiectul dreptului

comercial, Codul comercial român stabileste anumite acte juridice si

operatiuni pe care le califică fapte de comert. Prin săvârsirea uneia sau

mai multor fapte de comert se nasc anumite raporturi juridice, care sunt

reglementate de legile comerciale. Art 3 din C. com. prevede că:

„Legea consideră ca fapta de comert:

1. Cumpărările de producte sau de mărfuri spre a se revinde, fie în natură, fie după

ce se vor fi lucrat sau pus în lucru, ori numai spre a se închiria, asemenea si

cumpărarea, spre a se revinde, de obligatiuni ale statului sau alte titluri de credit

circulând în comert;

2. Vânzările de producte, vânzările si închirierile de mărfuri în natură sau lucrate

si vânzările de obligatiuni ale stalului sau alte titluri de credit circulând în comert,

când vor fi fost cumpărate cu scop de revânzare sau închiriere;

3. Contractele de report asupra obligatiunilor de stat sau altor titluri de credit

circulând în comert;

4. Cumpărările sau vânzările de părti sau de actiuni ale societătilor comerciale;

5. Orice întreprinderi de furnituri;

6. Întreprinderile de spectacole publice;

7. Întreprinderile de comisioane, agentii si oficiuri de afaceri;

8. Întreprinderile de constructii;

9. Întreprinderile de fabrici, de manufactură si imprimerie;

10.Întreprinderile de editură, librărie si obiecte de artă când altul decât autorul sau

artistul vinde;

l 1. Operatiunile de bancă si schimb;

12. Operatiunile de mijlocire (sămsărie) în afaceri comerciale;

13. Întreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apă sau pe uscat;

14. Cambiile si ordinele în producte sau mărfuri;

15.Construirea, cumpărarea, vânzarea si revânzarea de tot felul de vase pentru

navigatia interioară si exterioară si tot ce priveste la echiparea, armarea si

aprovizionarea unui vas;

16. Expeditiile maritime, închirierile de vase împrumuturile maritime si toate

contractele privitoare la comertul de mare si la navigatie