Dreptul Comerțului Internațional

Obiectivele lectiei 1 – Notiunea Dreptului Comertului International. Obiectul

Dreptului Comertului International. Metoda de reglementare. Asemanari si

deosebiri între Dreptul Comertului International si alte discipline

• Definirea dreptului international în sens larg ca fiind disciplina juridica ce

reglementeaza totalitatea activitatilor economice, bancare, financiare, etc. prin

care se realizeaza schimburi economice, cooperearea economica si tehnicostiintifica

• Dreptul Comertului International prin metoda sa de reglementare recurge la

norme de drept privat

• Asemanari între Dreptul Comertului International si Dreptul Comercial, Dreptul

Civil, Dreptul Procesual Civil, Dreptul International Privat si Dreptul

International Public

• Deosebiri dintre Dreptul Comertului International si Dreptul Comercial, Dreptul

Civil, Dreptul Procesual Civil, Dreptul International Privat si Dreptul

International Public

Concepte cheie - Notiunea Dreptului Comertului International. Obiectul Dreptului

Comertului International. Metoda de reglementare. Asemanari si deosebiri între

Dreptul Comertului International si alte discipline

Comert – provine din latinescul comercium si indica un schimb de produse,

operatiuni cu marfuri

Caracter patrimonial – aspect îmbracat de raporturile juridice de Dreptul

Comertului International, evaluabile în bani

Element de extraneitate – caracter international stabilit prin criterii subiective,

obiective, care indica faptul ca partile raportului juridic au domiciliul sau sediul în

state diferite ori ca marfurile aflate în tranzit traverseaza cel putin o frontiera

Notiunea Dreptului Comertului International. Obiectul Dreptului Comertului

International. Metoda de reglementare. Asemanari si deosebiri între Dreptul

Comertului International si alte discipline – notite lectia 1

1. Notiunea Dreptului Comertului International

Dupa cum ne amintim din studierea Dreptului comercial, denumirea acestuia

evidentiaza ansamblul de norme juridice care reglementeaza comertul, în general

vorbind.

La rândul sau, substantivul neutru „comert” (din lat. „commercium”, o

juxtapunere a cuvintelor cum merx si fr. „commerce”) indica un schimb de produse,

operatiuni cu marfuri.

Dreptul Comertului International însumeaza acele norme juridice „care

reglementeaza relatiile comerciale ce depasesc cadrul intern sau international al unui

stat si au aderente internationale, cu doua sau mai multe sisteme de drept nationale”.

Subliniem ca Dreptul Comertului International are la baza acele norme juridice

care reglementeaza acele raporturi patrimoniale cu caracter comercial si cu prezenta unui

element de extraneitate care se nasc între persoane fizice si/sau persoane juridice române

si straine care au calitatea de subiecte de dreptul comertului international.

2. Obiectul Dreptului Comertului International

Este constituit de catre raporturile juridice patrimoniale, care au un caracter

volitional, precum si de de comercialitate si internationalitate.

3. Caracteristicile fundamentale ale obiectului Dreptului Comertului

International se deslusesc, cu limpezime, din definirea obiectului acestuia, si anume:

a) caracterul volitional, care rezida din faptul ca participantii la activitatea de

comert international, aflati pe pozitii de egalitate juridica, îsi stabilesc, potrivit vointei lor

proprii, drepturi si obligatii corelative în domeniul comertului international, al cooperarii

tehnico-stiintifice si economice.

b) caracterul patrimonial este conferit de acele raporturi patrimoniale,

evaluabile în bani, care iau nastere între cei care iau parte la vehicularea marfurilor,

valorilor si cunostintelor pe plan mondial si care urmaresc obtinerea unui profit. Facem

precizarea ca si anumite drepturi nepatrimoniale cum sunt cele care tin de identitatea unor

persoane fizice si juridice, care au caracter personal în dreptul comun, în momentul în

care apartin unui subiect al raportului juridic de comert international dobândesc caracter

patrimonial. Astfel, numele comercial, emblema, sediul, etc., sunt aparate printr-o actiune

patrimoniala, în cazul contrafacerii, concurentei neloiale si altor asemenea activitati

prejudiciabile.

c) caracterul comercial este relevat de recurgerea la anumite criterii, în raport de

definirea sa, în dreptul intern. Cel mai important criteriu se desprinde din prevederile art.

3 - 5 din Codul Comercial Român, care arata ca actele civile se disting de actele

comerciale prin cauza acestora din urma, ce consta în interpunerea în procesul de

circulatie a marfurilor si serviciilor cu intentia de a realiza beneficii. Întrucât caracterul

comercial al raporturilor juridice de drept comercial international se definesc prin izvorul

lor, sintagma „acte si fapte de comert (international, desigur), nu trebuie privita strictosensu

ci în sens larg deoarece, la ora actuala, pe lânga actele si faptele de comert propriuzise,

în activitatea de comert international se includ si activitatile de cooperare economica

si tehnico-stiintifica cu caracter international;

d) caracterul international implica în aceasta privinta, obligatoriu, existenta unuia sau a

mai multor elemente de extraneitate.